Ascensiunea lui Becali este intimpinata cu hlizeli si ridicari din umeri, in ciuda prejudiciilor pe care le cauzeaza Romaniei un astfel de personaj. Istoria nu este un mars triumfal. Nu merge ineluctabil din bine in mai bine. Astazi poate sa fie perfect, miine, asa si asa, iar poimiine, dezastru. Pe ansamblu, progresam, nu-i vorba. Dar din cind in cind intervin teribile reculuri care ne scutura de nu ne vedem. Se vede acest lucru foarte bine din scurta dar tumultuoasa istorie postdecembrista. Entuziasmul lui decembrie'89 a fost contrazis repede si fara drept de apel de turbulentele cosmaresti din perioada 1990-1991, de mineriade, de "evenimentele" de la Tirgu-Mures. Democratia din timpul regimului Iliescu arata ca o autarhie idioata. Ne-am revenit cit de cit dupa aceea, dar la sfirsitul anilor '90, ne-am trezit cu alte doua mineriade si cu un recul economic nemaipomenit. Ne-am revenit din nou, am intrat in NATO, dar guvernarea Adrian Nastase a produs, cind nimeni nu mai credea ca este posibil asa ceva, un serios regres in materie de libertati. Ne-am mai revenit o data, am intrat in UE, si iata-ne acum scufundati in marasm politic. Daca ne uitam spre "noua generatie" de politicieni, la fel, este imposibil sa avem certitudinea progresului. Cu greu putem spune ca Titus Corlatean este mai bun decit Adrian Nastase, Bogdan Olteanu, decit Viorel Hrebenciuc, Cozmin Gusa, decit Radu Berceanu, sau Gigi Becali, decit Corneliu Vadim Tudor. Se schimba oamenii - oricum mai incet decit ar trebui - dar nu prea se schimba valorile, proiectele si viziunile politice.
Existenta unui personaj precum Gigi Becali pe scena politica, si inca bine plasat in sondaje, este, probabil, semnul cel mai grav de involutie pentru Romania europeana din anul de gratie 2007. Ultimul sondaj IMAS il plaseaza pe fostul oier pe locul doi in clasamentul increderii populatiei, dupa presedintele Traian Ba
