PSD a depus motiunea de cenzura despre cele "o mie de zile de haos" facand astfel primul pas spre alte cateva zile de haos. Ce i-o fi trebuit? Poate doar aspiratia spre haos - din haos, Doamne, m-am nascut si m-as intoarce-n haos - sa explice motiunea kamikaze a dlui Geoana.
Cert este ca atat depunatorii cat si cei vizati au intampinat motiunea (pe micile ecrane) foarte destinsi, pe alocuri chiar veseli, si parand sa considere vizita motiunii la Parlament o simpla formalitate. Dl Iliescu chiar l-a sfatuit pe dl Tariceanu "sa trateze cu calm, fara nervozitate, motiunea si sa-i dea un raspuns constructiv".
Iar motiunea va intelege si va cadea la pace: depunerea motiunii a coincis, de altfel, cu depunerea armelor si inceperea negocierilor. Or, nimic nu le place mai mult politicienilor decat sa negocieze, mai ales ca tratativele si tratatiile se petrec in restaurante de lux.
De fapt, singurul lucru bun pe care-l mai are de facut motiunea PSD (oricum fasaita) este sa cada la vot in Parlament inainte de a provoca pagube mai mari la urne. PSD are de ales, cu bilele sale negre, intre a-i da premierului Tariceanu satisfactia de a invinge coalitia fesenista (PSD, PD, PLD) sau de a-i oferi presedintelui Basescu bucuria de a-si alege alt premier drept inamic.
Cea care a umbrit linistea acestor calcule a fost DNA - care a trimis comisiei speciale de la Cotroceni dosarele a doi ministri liberali: dl Chiuariu de la Justitie si dl Paul Pacuraru, ministrul muncii, acuzat de luare de mita. Surprins, acesta a declarat ca n-a luat mita in viata lui ("zero lei, zero bani") si ca "actualul guvern isi va termina mandatul cu mainile curate". Si burta plina.
Fara a baga mana in foc pentru nimeni - si nici pentru mainile dlui Pacuraru - aglomeratia de ministri liberali si absenta totala a ministrilor PD la DNA e suspecta.
