Hostel-urile, definite de cele mai multe ori ca varianta low-cost a hotelurilor destinata mai ales tinerilor, formeaza o piata eterogena, cu zeci de mii de locatii in toata lumea. Ele au devenit in ultimii ani cea mai dinamica piata de nisa a turismului.
Principiul de baza al hostel-urilor este cazarea ieftina a tinerilor, si nu numai, uneori pe perioade limitate de timp. Majoritatea hostel-urilor sunt imobile transformate in dormitoare imense, cu camere care cuprind de la unul pana la 12 sau chiar mai multe paturi.
Proprietarii de hostel-uri rareori vorbesc despre afacerea lor ca despre "o afacere". La un pret mediu de circa 17-20 de euro pe noapte intr-un imobil cu 80 de paturi in total de exemplu, veniturile sunt mici, dar cu o constanta de invidiat, respectiv intre 1.200 si 1.600 de euro pe zi, in conditiile unui grad de ocupare de 100%.
Notiunea de hostel trebuie insa alaturata celor de "backpacker" si "gap year", cu care este in stransa legatura. In mod evident piata hostel-urilor este cea a tinerilor sau adultilor care si-au propus un buget redus pentru a calatori cat mai mult. Backpacker-ul, calatorul de meserie, este un termen generic care acopera atat tinerii, cat si adultii sau persoanele in varsta care prefera sa calatoreasca cu rucsacul in spate, din loc in loc, in timp ce "gap year" este perioada de "gratie", o vacanta prelungita, pe care si-o acorda de obicei tinerii inainte de a intra la facultate sau de a incepe serviciul dupa absolvirea acesteia.
In acel gap year, in functie de propriul buget, tinerii obisnuiesc sa calatoreasca foarte mult, in locatii exotice, dar si spre cele "clasice" de pe harta turistica mondiala. Astfel, cei aflati in "anul de vacanta" sau calatorii "de meserie" sunt cei care acopera cea mai mare parte a pietei hostel-urilor.
Importanta acestei pietei, care a fost estimata anul trecut
