Manstirea Cetatuia Negru-Voda
Orfan de ambii parinti
S-a nascut la inceputul secolului XX in comuna Matca din Tecuci, judetul Galati intr-o familie de oameni gopodari si cu frica de Dumnezeu. Tatal, bun meserias, lucra pe la diferite case, lucra de toate avand 7 copii in ograda, 6 baieti si o fata. Pimen era cel mai mare dintre ei.
Clasele primare le-a facut in locurile natale. Viata familiei Barbieru se va schimba insa odata cu intrarea Romaniei in primul razboi modial. Capul familiei plecat pe front isi pierde viata in luptele de la Marasesti; sotia lui a refuzat sa creada ca a ramas vaduva. Agatandu-se de sperante desarte a pornit spre Marasesti.
Nu si-a gasit insa sotul in viata, iar tifosul contractat in aceasta calatorie a doborat-o si pe ea.
Dupa moartea ei s-a stins si mezinul familiei in varsta de 2 ani.
Cei 6 copii ramasi orfani au crescut pe la diferite rude care au reusit sa rupa din saracia lor pentru a le asigura minimul necesar existentei. Aveau sa se reintalneasca abia la maturitate.
Dumnezeu il invredniceste sa gaseasca moastele Sfantului Ioanichie
Pimen porneste pe calea lui Dumnezeu intrand in cinul monahal. Acelasi drum il aleg inca doi dintre fratii sai (arhimandritul Nifon staret la Cernica si Maica Doroteea de la Pasarea). Il gasim ani mai tarziu in pozitia de staret al Schitului Cetatuia - Negru Voda; schit aflat in muntii Argesului pe un versat stancos.
Pentru inalta traire duhovniceasca pe care o avea parintelui Pimen Barbieru, i-a fost dat sa traiasca o mare minune. Auzind ca in grotele din acel munte se nevoiau in timpurile de demult multime de pustnici, a hotarat sa coboare intr-una din aceste grote pentru a petrece acolo Postul Mare in rugaciune si austeritate precum o faceau crestinii secolelor trecute.
Reusind cu greu sa patrunda in pester
