Critic si istoric literar, Stefan Sienerth a studiat la Universitatea din Cluj, sectia germana-romana. in 1979 si-a luat doctoratul la Universitatea din Bucuresti, iar din 1986 a fost cercetator stiintific la Centrul de Stiinte Sociale din Sibiu. in 1990 a emigrat in Republica Federala Germana, devenind in scurt timp cercetator la Institutul pentru Cultura si Istoria Germana din Sud-Estul Europei, cu sediul in München. in 2002 a primit titlul de doctor honoris causa al Universitatii din Bucuresti, iar din 2005 este director al institutului mai sus-mentionat. Este specialist in literaturile regionale germane din Sud-Estul Europei si in lexicografia dialectului sasesc din Transilvania.
Stimate domnule Sienerth, ati plecat din Romania in 1990, limba materna va este limba germana. V-ati ocupat, e adevarat, pe planuri diferite, atit de literatura romana, cit si de cea germana, ca si de relatiile dintre cele doua culturi. Spuneti-mi, va rog, citeva cuvinte despre interactiunea dintre spatiul german si cel romanesc pe plan literar.
in literatura comparata se lucreaza, printre altele, cu doua concepte care pot fi utilizate pentru a analiza confluentele dintre literatura romana si cea germana: pe de-o parte, exista nahe Literaturen (literaturi de aproape), iar pe de alta parte exista ferne Literaturen (literaturi de departe). Cele dintii sint literaturi care au lucruri in comun, care sint structurate similar. Prin urmare, interferentele sint, in mod natural, mai simple. Spatiile sint similare, traditiile sint similare, structurile sint similare. Cultura romana a fost legata, pentru o lunga perioada de timp, de spatiul bizantin. Literatura germana si cea romana pot fi privite ca apartinind aceluiasi spatiu incepind din secolul al XIX-lea. Chiar si atunci insa, in perioada in care intelectualii romani ai epocii incercau sa integreze literatura romana i
