Rudolf Nureyev (la anul ar fi împlinit 70 de ani, dacă nu ar fi murit cu 14 în urmă) a fost balerinul absolut, a fost etalonul cel mai înalt al dansului clasic. Încă de la începutul carierei sale la "Kirov", dosarele KGB vorbesc despre el ca despre o problemă. În anii de la Leningrad, artistul se comportă prea liber, eratic, boem, adoră anturajele cosmopolite (cîte erau) şi se dăruieşte generos iubirilor sale homosexuale. Cînd ansamblul "Kirov" porneşte într-un mare turneu la Paris şi Londra, în 1961, "cadrele" nu dau undă verde plecării tînărului star, deşi propaganda sovietică îl asumase ca pe un mare produs artistic al comunismului, dovadă clară a superiorităţii societăţii comuniste faţă de lumea decăzută a capitalismului, care nu poate produce asemenea artişti. Cu puţin timp înainte de turneu, prim-balerinul Sergheiev se îmbolnăveşte şi impresarii occidentali îl cer imperativ pe Nureyev. KGB-ul acceptă, în final, dar trimite împreună cu trupa un număr de agenţi, cu misiunea de a nu-l scăpa din ochi şi, la limită, din mînă, pe balerin. La Paris, succesul e enorm. Dar Nureyev nu e cuminte deloc. Stă numai printre francezi, frecventează cercuri "decadente" şi gustă, cu graţie, din noul său statut de vedetă. La Moscova, se decide aducerea lui înapoi, înainte de plecarea trupei spre Londra. Pe 16 iunie 1961, pe aeroportul Le Bourget, are loc o scenă incredibilă. Balerinul este escortat pur şi simplu spre avionul de Moscova. La scara avionului, face o mişcare bruscă şi o ia la fugă înapoi spre aeroport, ţipînd isteric. Agenţii KGB sînt prinşi pe picior greşit şi, pînă să se dezmeticească, Nureyev se aruncă în braţele primului poliţist întîlnit, strigînd fără încetare: "Vreau să fiu liber!". A doua zi, toate ziarele occidentale explodează - marea stea sovietică se lepădase de URSS. La Moscova, şocul e cumplit. Cu cîteva săptămîni înainte, Gagarin se întorsese din p