Centenarul nasterii lui Mihail Sebastian imi da ocazia sa revin la preocuparile mele de observator cultural, intrerupte din diverse motive (dar nicidecum abandonate), in urma cu citeva luni. Soarta lui Sebastian (Iosef Hechter, nascut la Braila la 18 octombrie 1907) a fost tragica: sa astepti cu atita infrigurare libertatea si sa mori doar la citeva luni dupa ce aceasta si-a facut in sfirsit aparitia e mai mult decit trist.
Iar faptul ca s-ar fi putut ca aceasta libertate sa se dovedeasca in cele din urma doar provizorie (si/sau iluzorie) nu face decit sa accentueze caracterul tragic al acestui destin.
O prietena imi spunea ca si fara antisemitism, Sebastian ar fi fost un om profund nefericit; asta fiindca a fost un „om problematic“ prin definitie. Sper ca prietena mea va scrie un articol pe aceasta tema in care va explica mai bine conceptul. Gheorghe Grigurcu a scris (in volumul colectiv editat de Geo Serban, Sebastian sub vremi) despre „Sebastian sau omul vulnerabil“. Un om vulnerabil este intotdeauna problematic, dar este reciproca adevarata si ea?
Intrebare fara de raspuns, care, insa, m-a facut sa-l caut pe Kafka in scrierile sale; l-am cautat si nu l-am gasit. Nu apare nici in faimosul Jurnal al anilor interbelici si de razboi, publicat cu mare intirziere (in 1995!), si aceasta absenta m-a surprins. In memoriile sale, Nascut in ’02, Sasa Pana noteaza la 21 Aprilie 1935 ca l-a intilnit la libraria Alcalay pe Felix Aderca, care i-a „recomandat cartea unui Urmuz al cehoslovacilor (!), pe nume Franz Kafka. Cartea, care a aparut la NRF, se intituleaza Le Procès“.
Voiam sa spun ca nu l-am gasit mentionat pe Kafka in mod explicit: altminteri, nu numai in De doua mii de ani si in cele scrise in urma polemicii iscate de faimoasa prefata a lui Nae Ionescu (vezi Cum am devenit huligan) intilnim multe din motivele acestui „Urmuz al c
