Raymond ARON
Opiul intelectualilor
Traducere de Adina Dinitoiu
Editura Curtea Veche, Colectia „Constelatii“, Bucuresti, 2007, 368 p.
„Unul dintre visurile celor care invoca stapinirea istoriei este sa reconstruiasca societatea dupa un plan de ansamblu si sa inlature mostenirea unor traditii nejustificabile. De fapt, lectia ratiunii este exact contrariul: politica ramine arta optiunii.“ Daca nu am cunoaste autorul acestei afirmatii, contextul in care ea a fost facuta si adevarul dosit in spatele cuvintelor, am putea sa o verificam cu usurinta prin intermediul realitatii ce descrie societatea romaneasca de astazi.
Am putea spune, in aceasta perspectiva, printr-un joc de imaginatie si de cuvinte, ca visul celor care invoca stapinirea istoriei recente a Romaniei (de la 1989 in prezent) este sa reconstruiasca societatea dupa un plan de ansamblu si sa inlature (mai ales sa inlature!) mostenirea traditiilor comuniste. in consonanta, acestui irational i se opune rationalul dictat de optiunea politica. Paradoxul consta insa in faptul ca Raymond Aron facea aceasta afirmatie in virtutea descrierii unui mod de actiune de sorginte marxista, a unei maniere extrem de stingiste de a concepe stapinirea trecutului, in vederea atingerii sfirsitului istoriei, acel stadiu al egalitatii absolute si al disparitiei Statului prin intermediul revolutiei proletare. Cum se face asadar ca societatea romaneasca de astazi gindeste si actioneaza tocmai cu limbajul si cu mijloacele proprii ideologiei impotriva careia se intoarce? Probabil ca este vorba intocmai de lipsa acelui trecut care sa permita cultivarea optiunii si implicit a artei politicului, iar singurul substituent la indemina ramine, in aceste conditii, insasi arma vechiului regim: damnarea propriului trecut!
„Termenii in care este gindita politica vin dintr-o traditie proprie f
