A fi europarlamentar echivaleaza pentru multi politicieni cu batalionul disciplinar. Cel putin asa pare cind te uiti la felul in care s-a stabilit componenta listelor pentru alegerile in Parlamentul European.
Spre deosebire de listele pentru alegerile interne, unde candidatii liciteaza pentru un loc, la europarlamentare, fenomenul a fost invers, politicienii fugind de nominalizare. Culmea este ca cei care ar fi vrut sa devina europarlamentari s-au trezit, de regula, pe un loc neeligibil. Mai toate formatiunile au avut probleme de acest gen.
Privind acum listele, putem vedea ca ele reflecta mai degraba starea din interiorul partidelor decit dorinta de a trimite la Bruxelles oameni cit mai versati in ale politicii, capabili sa faca fata unei asemenea misiuni. PD a umplut lista cu tineret, declamind ca este o sansa pentru acestia.
PNL a recurs la persoane publice mai putin implicate politic, iar PSD are o lista eterogena pe care nu regasesti persoanele deja consacrate european. Fiecare partid a pus in fruntea listei oameni care au ceva notorietate, dar, cu exceptia UDMR, cei mai multi nu pe aceasta zona europeana.
Democratii il au pe Frunzaverde, liberalii, pe Renate Weber, social democratii, pe Corlatean, udemeristii, pe Frunda, PNG, pe omniprezentul Becali, iar PRM, pe Eugen Mihaiescu. Prima impresie ramine ca partidele au tratat oarecum superficial europenele. Este la fel de clar ca ele mizeaza pe votul politic mai mult decit pe capacitatea personalitatilor propuse de a trage in sus lista.
Pentru toate formatiunile, scrutinul care se apropie este principalul test electoral. In urma acestuia, fiecare partid isi va regla tirul pentru localele si parlamentarele interne, locul in care miza va fi de o suta de ori mai mare.
Din pacate, rezultatele pentru europarlamentare vor fi principala arma de atac,