Încă din vremea voievodatelor, boierii au fost cea mai importantă clasă socială în Moldova şi Muntenia. Dacă în Franţa sau Anglia dinastiile domnitoare au reuşit să impună regula transmiterii automate a sceptrului către fiul cel mare al defunctului rege, la noi, boierii deţineau cheia puterii, căci ei îl alegeau pe domnul ţării. De aici au pornit nenumăratele rivalităţi dintre marile familii boiereşti, acest sistem dăunând mult stabilităţii principatelor dunărene. De altfel, aceste certuri infinite au fost unul dintre motivele pentru care străluciţii politicieni de la 1866 au propus unui străin să devină domnul României. A fost momentul în care se părea că „boiero-craţiei“ i s-a pus cruce şi că se construia o nouă aristocraţie politică.
Astăzi, în parlamentul României moderne se dezbate o moţiune de cenzură la adresa unui guvern minoritar, împotriva căruia populaţia s-a exprimat indirect, dar tranşant acum 5 luni. Autorul moral al moţiunii, preşedintele Mircea Geoană, este „prostănacul“ pe care îl apostrofa nu cu multă vreme în urmă Ion Iliescu, semnatarul şi în acelaşi timp contestatarul acestei moţiuni. Un maestru al paradoxului, sau mai bine zis al duplicităţii, domnul Iliescu oferă în aceste zile sfaturi părinteşti celui ce este, cel puţin doctrinar, cel mai mare duşman politic al său: premierul liberal. „Fii bărbat, Căline“, a spus, zâmbind specific, fostul băutor de sânge liberal.
Fără să ţină seama de dorinţa alegătorilor, PSD şi-a dat largul concurs la menţinerea acestui guvern, practicând fără eleganţă ambiguitatea. Lucru care s-a resimţit imediat în rândul populaţiei care nu simpatizează cu ceaţa în care navighează un partid socialist ce susţine (uimitor!) un guvern de dreapta. Acum reintră în scenă „prostănacul“, a cărui moţiune contestată chiar în interiorul propriului partid pare a fi o iscusită manevră. Politicianul Geoană se poziţionează pe t
