Scepticii se intreabă cum de-au reuşit bistriţenii din Feldru, in mai bine de zece ani, să inflorească un sat cu două palme. Schimbarea la faţă au produs-o cei 3.000 de oameni plecaţi la muncă intr-o ţară de imprumut. De departe, "irlandezii" sunt lorzii afacerilor pornite pe uliţă.
Gurile rele se intreabă cum de-au reuşit ţăranii din Feldru in mai bine de zece ani să inflorească un sat cu două palme. Schimbarea la faţă au produs-o cei 3.000 de oameni plecaţi peste hotare, la muncă, intr-o ţară de imprumut. De departe "irlandezii" sunt lorzii afacerilor pornite pe uliţă. Sau pe stradă.
Şi, pentru ca "bătrăneţea nu vine cu ceteraşi, ci vine cu medicamente", cei ai locului s-au găndit să şi-o asigure temeinic. E drept că-n Feldru s-au descurcat incă de pe vremea răposatului şi, chiar dacă satul e prins in şapte creste de munţi, ei au fost liberi să muncească pe unde au putut. Pe aici n-a trecut colectivizarea şi printre casele noi, cu termopan, mai stau falnic in picioare locuinţele bătrăneşti, temeinic zidite cu şindrilă şi bolţari.
Urmele satului de odinioară sunt agăţate pe uliţe lăturalnice, unde te afunzi in glodul cald al ultimei ploi. La vedere, casele cu parfum european răsuflă colorate in roz, la soare. E satul romănesc rebrenduit de cei care, mai nou, şi-au văndut catrinţa ţiganilor in schimbul "pănzăturilor" din Occident. Ţăranii au străns banul bine la ciorap şi-au investit in ei. Casă, maşină, mobilă de lux, podea tapetată cu marmură, parchet ferchezuit in lac, copii. Irlandezii sunt mai lorzi şi, dintre toţi cei plecaţi, sunt singurii care s-au găndit să se facă şi intreprinzători. In rest, banul pălpăie in ochii fiecăruia, dar nu mai departe decăt de-o avuţie pe uliţă. O afacere nu tocmai prosperă cănd un ar de pămănt bate la 3.000 de euro.
DE-A LUâ ŞOFRONI, TRACTORISTUâ. Cam de p
