Autorităţile maghiare pun pe primul loc dezvoltarea grupului petrolier naţional, în timp ce guvernul de la Bucureşti a ales privatizarea pe criterii politice Românii au petrol, dar n-au

Autorităţile maghiare pun pe primul loc dezvoltarea grupului petrolier naţional, în timp ce guvernul de la Bucureşti a ales privatizarea pe criterii politice

Românii au petrol, dar n-au politică de dezvoltare. Maghiarii n-au petrol, dar au politică. Aceasta este explicaţia pentru care austriecii au dat pe Petrom de 10 ori mai puţin decât sunt dispuşi să dea pe Mol.

"Dacă ar fi să caut un partener, m-aş duce la Shell, BP Gazprom, dar nu la OMV", declara, în urmă cu o lună, la "Finacial Times Deutschland", directorul general al MOl, Zsolt Hernadi. Şi adăuga imediat: "Dar, în acest moment, nu avem neapărat nevoie de un partener".

Referindu-se la insistenţele OMV, oficialul OMV reia poziţia deja cunoscută: "Din punctul nostru de vedere, am pus punct acestui teatru. Avem altceva mai bun de făcut. Nu suntem actori". În urmă cu trei ani, o declaraţie chiar şi numai pe sfert de duritatea celei de mai sus ar fi fost de neconceput pentru compania de stat Petrom.

Teoretic, potenţiali parteneri grei nu lipseau nici pentru Petrom, la privatizarea companiei înscriindu-se nume precum Eni, Conoco Philips, Gazprom.

În final a câştigat OMV, companie controlată de statul austriac. Statul român nu a văzut pe acţiunile vândute decât aproape 700 milioane de euro plus promisiunea unor investiţii de 800 de milioane.

Oficial, preţul încasat la acea dată era considerat bun, în condiţiile în care preţul barilului încă nu-şi începuse goana nebună. Spre exemplu, barilul este astăzi la un preţ de patru ori mai mare decât cel luat în considerare la privatizare. Fără comentarii.

Dar oferta era imposibil de refuzat - şi asta nu datorită preţului "generos" sau "gr