Nu-mi prea plac manifestările de stradă; probabil că, pentru mine, imaginea lor a rămas una convenţională, a unei mulţimi gălăgioase şi consumatoare la limita agresivităţii, venită pentru că acolo "se dă" ceva, de multe ori gratis: circ, bere, mici... Cu această prejudecată am pornit-o şi spre Noaptea Albă, "220 minute de muzică, 360 minute de teatru de stradă, 375 minute de acrobaţii, sute de artificii", urmate de concerte - printre alţii, cu Zdob şi Zdub -, şi de show-uri cu lumini şi lasere pe Palatul Parlmentului şi Dîmboviţa, toate organizate de Primăria Bucureştiului şi ARCUB (după cum spuneau fluturaşii ce se împărţeau prin faţa Casei Poporului). Mergînd prin Centrul Civic dinspre "Unirea" spre Casa Poporului, sîmbătă, 22 septembrie, pe la orele 18, pe carosabil (circulaţia era închisă) văd deodată, amestecaţi prin mulţime, nişte oameni îmbrăcaţi altfel decît masa bucureştenilor amatori de distracţii: în haine sobre, închise la culoare, simple şi oarecum atemporale. Aceştia duceau, fiecare, cîte o tarabă ambulantă: unii - cu îngheţată, alţii - cu acadele, dar şi păpuşi, marionete, flori, pantofi, vase, aparate pentru poze la minut... Mergeau binedispuşi, dar într-un mod discret şi, cînd cineva din mulţime i-a întrebat ceva, au răspuns în italiană.
La început am crezut că sînt actori, îmbrăcaţi mai pitoresc, care vin să vîndă ceva în piaţă. Şi-au continuat drumul, cuminţi, pe lîngă noi, pînă acolo. Între timp, m-am uitat la chipurile lor şi am constatat că erau pur şi simplu cele ale unor oameni normali, nici prea urîţi, nici prea frumoşi; şi că le lipsea ostentaţia actorilor, arborată chiar cînd joacă rolul unor precupeţi. Cînd au ajuns în Piaţa Constituţiei, traducătorul i-a anunţat, emfatic: Arti per Via. Tradus mot
Nu-mi prea plac manifestările de stradă; probabil că, pentru mine, imaginea lor a rămas una convenţională, a unei mulţimi gălăgi