O lume care parcă se tărăşte in reluare pe ecranul televizoarelor, in faţa cărora stăm noi, aceiaşi spectatori, plictisitori şi necondimentaţi. Cu aceleaşi gusturi electorale şi mediatice, o masă amorfă şi credulă, ideală pentru manevrele politice diverse. O Romănie in reluare, dincoace şi dincolo de ecran, ca şi cănd timpul a ingheţat, sătul de inventivitatea noastră leşinată.

Dinspre telespectator, Romănia e, de la o vreme, in reluare. Previzibilă şi monotonă. Pe micile ecrane defilează aceleaşi figuri, cu aceleaşi ticuri şi cu acelaşi discurs. Şi nu sunt multe. Doar căteva, ceea ce face ca senzaţia de déjà vu să fie sufocantă. La Băsescu te aştepţi oricănd să izbucnească in răsul său şoltic şi să incingă o geampara cu generalii din CSAT, că, deh, aşa e de bonton pentru plebea de alegători. Becali (Gigi, nu alde verea!) işi imită idolul, răzănd şi el grobian, pe placul chibiţilor de la peluza societăţii, alt electorat accesibil. Tăriceanu e sobru, pedant şi, deşi tăricel, cam nesărat, nu-şi prăpădeşte aiurea vorbele. Stolojan n-a ieşit incă din incleştarea mandibulară cu care ne-a amăgit ani de-a răndul, cocoţăndu-se fals in sondajele de opinie. Iliescu este eroul tragic al implinirii politice prin hulirea idealurilor de tinereţe, in care a crezut sincer, şi de aici mişcarea sa in contratimpul istoric. Năstase are ştaif intelectual, dar, preocupăndu-se prea mult de stil, capătă un aer nefrecventabil, manierist şi de aici inactractivitatea intervenţiilor sale. Văcăroiu este imaginea triumfului economiei planificate asupra incertitudinii bezmetice, a politicianului fără păreri tranşante, mediocritatea publică in stare pură. Guşă iubeşte scandalul, dezvăluirile din spatele uşilor inchise, semn că nu s-a desprins incă de matricea-i gazetărească. Geoană e diplomatul ratat, sedus de morbul parvenirii politice, insul insipid şi nerecunoscător cu vechii p