Mai intai a fost Noaptea Muzeelor. Apoi cea a Galeriilor si a Institutelor Culturale. Pana si Harry Potter a avut o "noapte" doar a lui. Prin Europa se poarta petrecerile culturale "albe". Iar Bucurestiul nocturn s-a conformat.
Noul trend, care nu este neaparat european, pare sa capete amploare si din alte ratiuni. Valurile de evenimente culturale si artistice nocturne vizeaza un public deosebit - insomniacii sau "bufnitele culturale". Acest segment al societatii a crescut atat de mult incat chiar nu mai poate fi ignorat.
Ideea de Nuit Blanche isi are originile in Paris, de la primarul Bertrand Delanoe care s-a lasat insiprat de Noptile Albe ale Sankt Petersburgului descrise de Dostoievski. O idee de altfel foarte simpla - dar daca orasul nu s-ar inchide niciodata? Ce s-ar intampla daca am avea un Oras Non-Stop? Daca muzeele, galeriile, magazinele si barurile ar sta vesnic deschise? Daca toate concertele ar incepe la 2 sau 3 dimineata? Si daca autobuzele si metrourile ar circula ca si cum nu ar avea vreo limita de timp? Oare oamenii s-ar duce la culcare ca si cum nimic nu s-ar intampla sau ar aprinde lumina si s-ar bucura de noaptea de pe strazi?
Raspunsul a fost mai mult decat evident. Insomniacii culturali au dat buzna, practic. Au avut nevoie doar de mijloace de transport in comun si un program de evenimente pentru a umple strazile animate de proiectele artistice contemporane.
Cand Parisul a organizat in 2002 prima Nuit Blanche, o noapte frenetica, multiculturala si omniprezenta putini au fost cei care si-au imaginat ca, in numai cativa ani, febra noptilor albe va cuprinde o buna parte a capitalelor europene si nu numai.
De la Roma, care, in 2007, a avut parte de acest eveniment pe 8 septembrie, pana la Madrid (22 septembrie), Toronto (29 septembrie), Paris si La Valletta, Malta (6 octombrie) si alte cateva orase, insomnia
