O viziune distorsionata asupra prezentului este cea mai proasta cale de a te pregati pentru provocarile viitorului. A descrie lupta impotriva terorismului international in termenii unui al "patrulea razboi mondial", asa cum o face in noua sa carte Norman Podhoretz, unul din liderii de opinie neoconservatori din SUA, reprezinta chiar din mai multe puncte de vedere o viziune eronata.
In primul rand: cand si unde a avut loc al treilea razboi mondial? Razboiul Rece, tocmai pentru ca nu a devenit niciodata unul "fierbinte", nu poate fi sub nici o forma echivalat cu primul sau al doilea razboi mondial. Desigur, termenul de "razboi mondial" a fost poate ales pentru a induce o logica de "noi" contra "lor", dar o atare logica oricum nu corespunde naturii pericolului pe are il constituie islamul radical, date fiind complexitatea si multele diviziuni interne caracteristice lumii musulmane. Iar militarizarea gandirii noastre ne face incapabili sa gasim raspunsurile corecte, care ar trebui sa fie atat de natura politica, cat si pe linie de securitate.
Cuvintele sunt importante, pentru ca pot fi lesne transformate in arme, care la randul lor se pot intoarce ca un bumerang impotriva celor care le-au folosit neadecvat. Analogiile gresite au condus deja SUA pe calea dezastrului intr-un context irakian care nu are nimic in comun cu Germania sau Japonia de dupa 1945 – paralela introdusa ca argument de unii lideri ai administratiei Bush, pentru a acredita ideea ca democratia poate fi cultivata in fostele dictaturi prin metoda ocupatiei.
Amenintarea terorista este evident reala si constanta, asa cum demonstreaza si atacul dejucat recent in Germania. Complotul, in care era implicat si un tanar german convertit la islam, a aratat inca o data ca terorismul poate fi o amenintare deopotriva interna si externa. Se pare ca instinctele nihilist-distructive, dezvoltat
