Boala Alzheimer este o afecţiune neurologică degenerativă, ireversibilă, care apare la persoanele cu vârste înaintate. Această maladie afectează zonele creierului care controlează limbajul, comportamentul, memoria, intelectul. Deşi un procent foarte mare de persoane în vârstă suferă de tulburări de memorie, bolnavii de Alzheimer prezintă simptome mult mai avansate decât acestea. Printre manifestările maladiei se numără tulburările de comportament, tulburări grave ale memoriei, pierderea capacităţii de a gândi normal, apariţia tulburărilor de personalitate şi incapacitatea de a efectua în mod normal sarcinile zilnice. În prezent, această boală este cea mai frecventă formă de declin mintal apărută la persoanele în vârstă. Bolnavii de Alzheimer reprezintă 50% dintre cazurile de demenţă. Incidenţa maladiei în ţările europene este de 2-3% la persoanele cu vârsta între 65-70 de ani, de 6% la vârsta 75-85 de ani şi de 25-40% la cele de peste 85 de ani. În funcţie de momentul apariţiei, boala Alzheimer poate fi clasificată în demenţa presenilă, în cazul apariţiei la vârste sub 65 de ani, şi demenţa senilă, în cazul apariţiei la persoanele de peste 70 de ani.

Evoluţia bolii Boala progresează diferit, în funcţie de individ, durata acesteia fiind de obicei între şapte şi zece ani, în unele cazuri această perioadă putându-se extinde până la 20 de ani. La început este afectată capacitatea de gândire, pe parcursul anilor pierderea memoriei fiind tot mai pronunţată. Persoanele afectate de boală nu-şi mai pot aminti unde locuiesc, numele membrilor familiei, locul obiectelor din casă. De asemenea, o dată cu avansarea maladiei, aceşti bolnavi nu vor mai putea să efectueze activităţi obişnuite, devenind anxioşi sau chiar agresivi. Pe lângă tratamentul medicamentos, persoanele care suferă de demenţă au nevoie de servicii de îngrijire comunitară, în centre de zi, sau de îngri