In copilarie am fost învatata ca, în public, trebuie sa ma comport "frumos", cuviincios, fara scâncete, cuvinte urâte sau gesturi nepotrivite. Cum aveam sa aflu mai tarziu, adeptele aceluiasi principiu sunt aproape toate doamnele trecute usurel de varsta a doua care calatoresc cu mijloacele de transport în comun si care ii apostrofeaza pe tinerii care asculta, de pilda, muzica tare, ca sunt o generatie a pierzaniei, care nu are pic de respect. Raspunsul vine taios si naiv: "E democratie!". Spatiul nostru public se contureaza dupa chipul si asemanarea noastra: spectaculos, tragicomic, dar niciodata plictisitor, devenind gazda a bucuriilor sau nemultumirilor concrete si a discutiilor abstracte. Sarbatorim golurile lui Mutu, protestam, mâncam mici de la primari, dezbatem ca Moromete toate problemele arzatoare la ordinea zilei, de la operatia presedintelui la alegerea noului patriarh si de la crimele senzationale la nuntile manelistilor. Doar de arta nu prea este loc. Tocmai pentru a umple acest gol, Goethe-Institut Bukarest, Institutul Cultural Roman si Allianz Kulturstiftungorganizeaza, în perioada 15 septembrie-15 octombrie, în Capitala, proiectului pilot Spatiul Public Bucuresti (Public Art Bucharest) 2007, curatoriat de artistul plastic Marius Babias si de directoarea Goethe-Institut, Sabine Hentzsch. Proiectul isi propune, pe termen lung, realizarea sustinuta si continua a proiectelor artistice în spatiul public. "Istoria e ceva relativ" Foarte potrivit pentru cei care folosesc cu atâta usurinta cuvântul "democratie", evenimentul a fost deschis în Piata Universitatii de proiectul lui Dan Perjovschi, Monument (Istorie/Isterie 2), care a reamintit, sub forma unei "sculpturi vii", unul din "miturile fondatoare ale României", cum numea artistul mineriada din iunie 1990. Acompaniati de giumbuslucurile unor copii ai strazii si de latraturile unui câine, Perjovschi si act