Este uimitor ce poate face un om care crede în ceva. Constantin Th. Ciobanu, cucerit în tinereţe de personalitatea lui G. Călinescu, a vrut să reediteze ceva din fervoarea spiritului călinescian într-un mic oraş de provincie, Oneşti, de la confluenţa din Caşin şi Trotuş. Şi, cu o strădanie permanentă, cu un eroism discret, cu o capacitate rar întâlnită de a nu se descuraja, a reuşit. A reuşit nu numai să evoce periodic, în manifestări de mare ţinută intelectuală, personalitatea fostului său profesor, ci şi să reconstituie atmosfera de entuziasm al cunoaşterii şi creaţiei pe care acesta o instaura la fiecare apariţie a sa în spaţiul public. An de an, la Oneşti (nume spălat cu totul de-a lungul timpului de amintirea grotescului supranume Gheorghe Gheorghiu-Dej), s-au adunat din toată ţara, venind de la sute de kilometri distanţă, într-un climat general cu totul nefavorabil culturii, intelectuali de elită ai României pentru a susţine în faţa publicului adevărate spectacole de idei.
Cu o mână delicată, dar fermă, Constantin Th. Ciobanu a dirijat atent organizarea Zilelor culturii călinesciene, aducându-le până la a 39-a ediţie, care s-a desfăşurat de curând (în perioada 21-23 septembrie), şi promiţând să meargă şi mai departe. Această activitate de o mare complexitate, care n-a abdicat niciodată de la libertatea exprimării opiniilor şi de la profesionalism, constituie opera sa. Ce fel de operă? Un fel de istorie a literaturii române contemporane, constituită nu din cuvinte, ci din prezenţe ale scriitorilor, pe care publicul a putut să-i vadă vorbind, râzând, polemizând, gândind la scenă deschisă. Sunt fericit că originalul istoric literar Constantin Th. Ciobanu m-a inclus şi pe mine în opera lui, rezervându-mi câte un mic capitol în numeroase ediţii anterioare, iar anul acesta sărbătorindu-mă anticipat pentru împlinirea (la 6 noiembrie 1947) a şaizeci de ani.
