O inovaţie a limbajului familiar actual e îmbogăţirea listei formulelor de politeţe cu o nouă variantă. În mesajele româneşti stocate în internet, apare în ultima vreme termenul de mulţumire mersic. Nu cred că are multe şanse să se impună (deşi în domeniul dinamicii lexicale nu e prudent să faci previziuni!), dar e un caz interesant din mai multe puncte de vedere. În primul rînd, pare să ilustreze tendinţa colocvială (mai veche) de a adăuga sufixe diminutivale, cu valoare afectivă, celor mai diverse clase lexico-gramaticale (adverbe, pronume, chiar interjecţii: binişor, acuşica, mătăluţă, nimicuţa, aolică). După toate aparenţele, mersic provine din ataşarea sufixului diminutival -ic la mersi; nu neapărat după o regulă compoziţională strictă, ci mai mult prin analogie, după modelul altor derivate. Nu întâmplător îl găsim uneori pe mersic - scris şi, etimologic, mercic! -, într-o serie de diminutive, cu care se întâmplă să şi rimeze: "mersic mult de înţelegere pupic pupic" (idieta.ro), "mersic mult, pupici! " (forum.univnt.ro), "mercic şi pupici dulcici!" (clopotel.ro), "mersic Găbitzu. Eşti un drăgutz" (forum.4tuning.ro), "şi acum am plecat la somnik! Pa! (...) Mercic!" (club.neogen.ro) etc. Excesul de diminutive e tipic pentru baby talk - limbajul special în care adulţii se adresează copiilor, imitându-le modul de a vorbi şi imprimînd enunţului o puternică notă afectivă. Diminutivarea e considerată şi o trăsătură a limbajului feminin; de altfel, multe dintre contextele în care apare mersic (pe site-uri despre creşterea copiilor, între sfaturi cosmetice şi culinare) par într-adevăr să indice o conversaţie predominant feminină: "mersic fetele" (121.ro/forum), "mercic, fetelor!" (forum.supereva.ro). Se ştie însă că în internet identitatea locutorilor nu este perfect controlabilă; pentru a stabili frecvenţele unor termeni în funcţie de sex ar fi necesară o cercetare soci