De secole, daca nu chiar de mii de ani, femeile sunt indopate cu teoria ca barbatii sunt puternici, solizi, eroici, razboinici, neinfricati, extrem de curajosi. Ca ei sunt sexul tare si nu se tem de nimic. Ca in vreme ce femeile fug ca niste gaini speriate din fata pericolului si a responsabilitatilor teribile, barbatul respira adanc, bombeaza pieptul, priveste limpede inainte si sare in valtoarea evenimentelor.

Am mai spus si o repet - nu sunt vreo feminista feroce, adica imi place sa mi se deschida usa, sa mi se aduca flori si nici nu sunt de acord cu arderea sutienelor, avand in vedere cat costa. Dar, sincer si obiectiv vorbind, nici n-am remarcat vreun model de masculinitate eroica printre barbatii moderni. Majoritatea sunt prea ocupati sa se planga de stres, de dieta, de slujba, de neveste si de alte asemenea lucruri ca sa mai intreprinda fapte de vitejie. Pe de alta parte, cinstit vorbind, nu prea stiu ce eroisme s-ar mai putea produce in societatea moderna, tehnologizata si teribil de asemanatoare cu o "matrix". Poate doar ceva de genul atitudinii unui prieten care, constant, daca se afla intr-o intersectie foarte aglomerata, chiar daca mai are cateva secunde de verde, refuza sa inainteze cativa metri doar ca sa blocheze de tot drumul. Si tot constant, este claxonat, "flesuit", injurat si amenintat de participantii la trafic din spatele lui, care considera ca, daca au ratat sansa de a bloca intersectia, ziua lor este distrusa.

Dar asemenea acte de bravura sunt din ce in ce mai rare. Barbatul modern si-a pierdut acel "panache", de care bietul Cyrano s-a incapatanat atat sa se agate si s-a orientat mai degraba spre... papanas (daca nu e la regim).

Barbatilor le e teama acum de dentist, de sef, de femei, de viitor, de mancare, de alti soferi. De foarte multe lucruri. In timp ce femeile, fiinte diafane, lasa poezia la o parte si se arunca in act