Nu stiam despre Galanto Cafe decat ca se afla pe undeva in spatele Bulevardului Catargiu. Asa ca am pornit in cautarea localului in zona aceasta cunoscuta pentru casele sale vechi. Am descoperit cafeneaua la numarul 3 pe strada Vasile Alecsandri.
Mai intai urci cateva trepte pentru a descoperi antreul cu stand pentru presa si un hol cu parchet vargat pe jos. Pe peretele din stanga, omul vitruvian al lui Da Vinci. Si, chiar daca n-am inteles notitele de pe marginile picturii, mi-am imaginat ca aceasta imagine prezenta in cafenea ar trebui sa aiba un rol. Chiar langa desen se afla singura masa din acest spatiu. In mod ciudat desi aflata cumva in calea celor care vin in cafenea, pare cumva foarte intima. Mi-am imaginat ca aici poti sta in doi la o cafea sau poti sa citesti ziarele aflate pe raftul sprijinit pe celalalt perete al coridorului.
De o parte si de cealalta a holului se afla doua incaperi distincte atat ca decor, cat si ca atitudine.
Camera din dreapta se doreste a fi un spatiu "oldish" pentru ca elementele care il compun sugereaza ideea de "patina". Sunt doar patru mese in toata incaperea cu o combinatie de texturi destul de indrazneata: sticla groasa (pe post de tablie) se sprijina pe un picior din fier forjat cu ornamentatii. Scaunele pastreaza, si ele, aceeasi nota, doar ca ramele din fier forjat gazduiesc, nu sticla, ci pernute din piele.
Culorile aduc aminte de o cafenea veche. Chiar daca armonia nu este intotdeauna realizata la nivel estetic, nuantele de maron ale parchetului vargat si rosul inchis al peretilor se regasesc si in celelalte elemente ale spatiului.
Pe pereti sunt montate oglinzi cu rame din piele neagra. Trei oglinzi mici stau de straja pe peretele de langa usa, pe cand o oglinda de dimensiuni mari este asezata chiar in rand cu ferestrele, inseland privirile indreptate catre strada. Peretii sunt vopsiti in
