Poate că nu-mi amintesc eu bine. Dar parcă din unele din scrisorile pe care mi le-aţi trimis, în timp, la redacţie, şi pe care le-aţi semnat cu două rânduri de nume, unul din ele fiind desigur un pseudonim, am înţeles că poezia a fost şi continuă să fie o preocupare şi o plăcere de-o viaţă pentru omul sensibil a cărui simplitate şi sinceritate nu i-au prea adus foloase, iar soarta în direcţia aceasta nu i-a prea surâs. Departe de mine gândul de a surâde măcar de necazurile altuia. Mărturisesc că scrisorile şi versurile dumneavoastră pentru mine au valoare de document, de mărturie asupra situaţiei în care stă pecetluit de la începuturi şi până astăzi un talent de care dovediţi că nu s-a îngrijit mai nimeni. Un om între oameni de treabă, cu timp puţin, prea puţin, pentru o cultivare a talentului său natural. Un autor care din când în când scapă între versuri obişnuite, gândiri de excepţie, versuri cu substanţă artistică. Faptul de a nu vă fi şcolit îndeajuns şi de a nu fi citit pe alese, oricum fără a fi nici prea atent la regulile gramaticale şi ortografice, acestea se pare că v-au pus mereu beţe în roate, la orice încercare pe care aţi făcut-o de-a lungul timpului. Şi este păcat de plăcerea enormă de a scrie şi de a vă face cunoscut numele. Şi e păcat că de învăţarea unor reguli să depindă atât de drastic dezvoltarea unui talent de rapsod şi de moralist. Am motive să cred că dacă numele dvs. nu s-ar fi înscris printre cele mari, aţi fi avut un loc bun printre cele mijlocii ca mărime. La 75 de ani de-acum, e greu să mai despicaţi firul ortografiei în patru. Şi ar fi şi păcat să vă mai tulburaţi cu asta. De-acum încolo greşelile pe care le faceţi nu mai contează. Contează în schimb o anume frumuseţe notabilă a gândirii şi înţelepciunii, pe care vi le notez de-atâtea ori cu plus. Căci, aşa cum v-am mai spus, scrieţi precum vorbiţi, ca un om bun şi sensibil, şi vă înţele