În prag de europarlamentare, SRR şi SRTV sunt puse la colţ de rezultatele unui raport al Centrului pentru Jurnalism Independent. Numărul inadmisibil de mare al angajaţilor din cele două societăţi naţionale şi lipsa competenţelor manageriale din actualele consilii de administraţie sunt cele două capete de linie între care se întinde o reţea formată din infrastructură perimată, pierderi financiare, scăderea audienţei şi politizare.
Lista punctelor slabe ale SRTV are dimensiuni intimidante: lipsa unei strategii de marketing pe termen lung, planificări şi programări instabile, lipsa organizării activităţii pe structuri de producţie, control şi planificare ineficientă a producţiei, producţie slabă, lipsa unei strategii privind digitalizarea şi a unei strategii corporatiste, inegalităţi în activităţile de comunicare, control şi coordonare slabă în comunicarea internă şi externă, lipsa unui cadru pentru schimbarea de management, planificare şi bugete slabe, organizare ineficientă a serviciilor interne, lipsa unei strategii clare de resurse umane şi suport IT slab.
O altă concluzie a raportului este că Societatea Română de Radiodifuziune nu se numără printre subiectele favorite ale presei. Faţă de perioada Şeuleanu, când protestele publice şi acuzaţiile de cenzură au ţinut prima pagină, în special pe final de mandat, subiectul SRR a făcut puţine valuri în ultimul timp.
În statistici, SRR şi-a stabilizat audienţa şi pe unele nişe a crescut, însă vechea problemă, aceea a unui public îmbătrânit, a rămas. În scopul atragerii unui public mai tânăr la RRA, Maria Ţoghină, preşedinte-director general, a spus că extinderea Antenei Satelor la nivel naţional a fost o măsură eficientă.
La SRTV, întinerirea publicului reprezintă unul dintre obiectivele asumate pentru perioada 2007-2012, cu menţiunea că televiziunea publică trebuie să mulţumească inclusiv telespec
