eu stau singur şi visez

cum stau singur şi

visez cum singur stau

şi visez cum stau

singur

şi visez cum stau

şi visez singur cum stau

singur şi visez

cum eu stau şi visez singur

cum visez singur cum stau

şi visez singur cum stau

singur şi visez

cum sunt singur şi stau şi

visez să nu mai fiu singur!

O mie de femei s-au strecurat în patul meu,

o mie de cute am găsit în zori în cearşaf,

toate tăiau ca lamele unei maşini de ras,

pielea mea era scrisă de o mie de bice,

sîngele dormea liniştit în vene,

toţi m-au crezut mort, numai ele, nu,

chicoteau şi se pierdeau prin circumvoluţiuni

ca prin cearşaful prin care s-au tăvălit toată noaptea -

ce moarte frumoasă a avut, spuneau,

mie mi se părea că abia atunci începeam să trăiesc:

să vezi cum o mie de femei îţi iau trupul şi ţi-l spală,

şi-l aşază în ele ca într-un mormînt

şi tu învii de o mie de ori, şi încă de o mie şi o mie

de ori,

să vezi cum sărutul lor îţi vindecă rănile,

cum mijlocul îţi zvîcneşte ca un bot de iepuraş

pe buzele lor,

e, desigur, de o mie de ori mai bine să fii mort

decît viu,

cînd singurătatea urla în tine ca o căţea în lesa hingherului

şi nimeni nu te auzea,

singura ta femeie nici măcar nu te mai schingiuia,

te tăvălea prin noroi şi-ţi arăta crucea sub care vei

putrezi,

golind trupul tău de suflet

ca pe o fîntînă seceta,

vîntul buzelor ei să fluiere prin oasele tale

ca printr-o orgă uitată în creierul munţilor,

cele o mie de cuţite ale ei înfipte în inima ta să

înflorească

din tine ca un buchet de garoafe,

venele tale să sece,

botic mort de iepure în ţărână vie -

am fluierat doar o singură dată, @N_