Dupa reactiile pe care le-a starnit Istoria literaturii romane contemporane a lui Alex. Stefanescu, pare ca multi din "lumea buna" a literelor autohtone, laolalta cu legiunile de veleitari ignorati, de regula, de critica cunosc in profunzime si in detaliu procesul de fabricatie al unei asemenea sinteze.

Daca autorul ar fi delapidat fondurile tuturor uniunilor de creatie din Romania, saracindu-si miile de confrati, el n-ar fi fost contestat cu vehementa de care a avut parte Istoria sa. Acesteia i s-a pus, intr-un cotidian, eticheta de "cea mai proasta carte a anului" si o rafala de acuzatii venite din toate directiile l-au adus pe cunoscutul critic in pragul demoralizarii. Oricata seninatate autoimpusa ai avea, e dificil sa-ti pastrezi calmul cand esti injuriat sistematic, si inca de oameni care recunosc ca doar au rasfoit tomul respectiv.

Inainte, insa, de a emite verdicte in legatura cu o carte, este obligatoriu sa o citesti; dupa cum, inainte ca noi sa privim de foarte sus, din polul plus, Istoria realizata de Alex. Stefanescu, s-ar fi cuvenit sa cunoastem intreprinderile similare, cu rezultatele lor palpabile.

Spre deosebire de culturile occidentale, in care asemenea vaste opere critice si lexicografice au o anumita traditie, la noi istoriile literare se numara pe degetele de la o singura mana. Doua sunt in curs de realizare (Nicolae Manolescu si Eugen Negrici), iar o alta, incheiata de Dumitru Micu, n-a avut parte, nici ea, de o lectura atenta si obiectiva. Singura exceptie o reprezinta monumentala Istorie a literaturii romane de la origini pana in prezent a lui G. Calinescu, de la a carei publicare au trecut insa saizeci si cinci de ani... Dar chiar si aceasta capodopera a istoriografiei noastre literare a fost supusa, la aparitie, unui tir de reprosuri incruntate, tir executat, pe langa veleitarii de ieri si dintotdeauna, de catre chitib