Toată lumea l-a iubit. Era cel mai mare tenor. De ce? Pentru că Luciano Pavarotti cănta aşa cum respira. A făcut din operă un gen popular. O dată cu el dispare un mod de a inţelege arta lirică. "Au existat tenori şi a existat Pavarotti", a spus regizorul Franco Zeffirelli.
Toată lumea l-a iubit. Era cel mai mare tenor. De ce? Pentru că Luciano Pavarotti cănta aşa cum respira. A făcut din operă un gen popular. O dată cu el dispare un mod de a inţelege arta lirică. "Au existat tenori şi a existat Pavarotti", a spus regizorul Franco Zeffirelli.
Dincolo de s-a născut şi a murit de cancer la pancreas, Luciano Pavarotti a fost. A fost cel mai mare. Cel mai mare dintre tenori. Pur şi simplu Big Luciano. Am simţit cum ne dăruia bucurie. Numai el ştia cum o face. Dar reuşea de fiecare dată.
DRUMUL INIMII. Cu fiecare concert pe marile scene lirice sau pe stadioane. Un om cald şi un profesionist desăvărşit. Nu-şi permitea să fie decăt cel mai bun. A fost, ca nimeni altul, Rodolfo, din Boema, nu avea rival in interpretarea repertoriului de belcanto, pentru care era născut, nici in canţoneta napoletană. A ajuns la public pe drumul cel mai greu de străbătut: cel al inimii. Era la fel de bun interpretănd Verdi, Massenet, Bellini, Donizetti⦠Fundamentaliştii să spună ce-or vrea⦠Cu el dispare un mod de a inţelege arta lirică.
MĂRTURISIRE. In volumul "Pavarotti - Lumea mea", scrisă de el insuşi şi de William Wright, apărut in 1999 la Editura Erc Press, Big Luciano mărturiseşte că dintre toate rolurile interpretate, trei sunt cele care-i sunt cel mai aproape de suflet: cele din Boema, din Bal mascat şi din Elixirul dragostei: "Boema este opera mea de suflet. Cu ea am debutat⦠Bal mascat e o operă strălucită. Am spus mereu că, dacă mi s-ar permite să cănt o singură operă pentru tot restul vieţii, aceasta ar fi cea din Bal
