Iata ca, in fine, avem depusa o motiune de cenzura impotriva cabinetului Tariceanu II. Nu trebuie sa ne impiedicam de titlul ei apocaliptic: „O mie de zile de haos ale guvernarii liberale de dreapta” sau asa ceva.
Este doar cea mai mica absurditate ce se leaga de aceasta mult-discutata motiune. Pentru ca ea insasi pare un fruct de neinteles al unei situatii de haos politic total, care nu priveste doar guvernul, ci intregul corp politic romanesc: clasa politica, partidele, institutiile statului. Nu mai suntem intr-o perioada de tranzitie.
Nu se mai poate spune ca suntem la inceput in politica democratica si ca vom progresa cu incetul, ca vom invata cu incetul regulile politicii.
Stim regulile democratiei, dar nu vrem sa jucam dupa ele, caci sub ele, mult mai adanc sapate in uzantele noastre, sunt legile pamantului: bizantinismul putred de corupt, patriarhalismul autoritar, cultura invidiei si a resentimentului, reaua-vointa si reaua-credinta, mitocania bazala, ireductibila, a multora dintre noi.
Faptul ca in acest moment avem un ministru al justitiei cercetat intr-un caz de coruptie este o ilustrare perfecta a derutei noastre actuale. Un mai bun simbol national nici nu puteam gasi.
Povestea motiunii lui Mircea Geoana i-ar parea fireasca unui observator din afara: ce e mai normal decat ca un partid de opozitie sa depuna o motiune de cenzura contra guvernu-lui, mai ales a unui guvern alcatuit din membrii partidului advers ca ideologie si interese? Dar politica romaneasca este un joc de umbre chinezesti, in care nimic nu este cum pare.
Mai intai, guvernul Tariceanu II, de fapt, nu guverneaza. In acest moment, el nu are sprijin politic in parlament, iar partidul liberal care
e-n spatele sau nu are sprijin electoral. Povestea isi are radacinile in primul an de guvernare al aliantei D.A., cand primu
