Nathan Simcovici a primit, in noiembrie 1907, ordin de incorporare. Tanarul avea 21 de ani si lucra, ca functionar, la Banca Bercovici din strada Lipscani nr. 12.
Inspaimantat de povestile militaresti s-a hotarat sa fuga in strainatate. Cum nu avea suficienti bani, si-a planificat "excursia" pe banii patronului.
La 30 noiembrie 1907, N. Simcovici a fost trimis de catre conducerea bancii sa predea la posta, pe adresa Societe Generale din Paris, o scrisoare care continea cupoane de renta in valoare de 23 560 lei. Tanarul s-a oprit in prima tutungerie de unde a cumparat si completat un plic pe adresa Societe Generale. Cupoanele de renta au fost inlocuite cu o coala nescrisa si cu un plic ingalbenit de trecerea timpului. N. Simcovici nu s-a prezentat a doua zi la serviciu, motivand ca este bolnav. La 4 decembrie 1907, Societe Generale a confirmat primirea scrisorii, din care lipseau insa valorile. Proprietarul Bancii Bercovici a anuntat politia. Comisarul Vintila Ionescu, de la Siguranta Generala, a perchezitionat domiciliul lui N. Simcovici, din Calea Dudesti nr. 59. A gasit o scrisoare expediata din Craiova de N. Simcovici parintilor sai, prin care ii informa ca "ii e bine". V. Ionescu a inteles ca N. Simcovici intentiona sa paraseasca Romania si a trimis telegrame de urmarire politiilor din Berlin, Budapesta, Paris si Viena, precum si politiilor portuare din Rijeca, Havre, Hamburg si Trieste.
Ministerul de Finante a informat conducerea Sigurantei Generale, la 9 decembrie 1907, ca N. Simcovici a vandut cupoanele de renta, incasand suma de 14 600 lei. De asemenea, politia vieneza a precizat ca un tanar roman, cu semnalmentele lui N. Simcovici, a locuit la Hotelul Parc, cumparand un bilet de calatorie pe ruta Viena-Paris-Havre si un altul pe un vapor care avea ca destinatie SUA. Intre timp, Siguranta Generala a interceptat o scrisoare a lui N.
