"Am rămas in aceeaşi familie a gimnasticii şi nu cred că aş putea să mă rup atăt timp căt cel puţin 20 de ani am practicat acest sport", spune fostul gimnast. Marius Urzică va implini duminică 32 de ani.
"Am rămas in aceeaşi familie a gimnasticii şi nu cred că aş putea să mă rup atăt timp căt cel puţin 20 de ani am practicat acest sport", spune fostul gimnast. Marius Urzică va implini duminică 32 de ani.
"Copilăria mea... nu a existat" "Lucrez cu o mulţime de copii intre 6 şi 14 ani şi mi-aş dori ca aceştia să se bucure alături de mine, să calce pe urmele mele şi, de ce nu, să mă depăşească, să obţină rezultate căt mai frumoase. Aş prefera să-i las pe alţii să mă analizeze. Eu mă străduiesc să fiu un exemplu atăt pentru cei din sport, căt şi pentru oricare persoană care mă cunoaşte.
Părinţii mei sunt cei care au iubit foarte mult sportul şi au decis că este bine să fac gimnastică. Am descoperit că am un oarecare talent şi cu timpul am reuşit să dovedesc asta. Nu am avut un model in viaţa mea sportivă. Am preferat să invăţ de la fiecare căte ceva, şi nu să copiez pe cineva anume.
Am făcut foarte multe sacrificii pentru gimnastică. In primul rănd, copilăria mea practic nu a existat. Apoi, din păcate am fost un sportiv care a avut foarte multe probleme de sănătate, foarte multe accidentări. De la inceputul anului eram intr-un cantonament continuu şi pregătirea era prelungită uneori chiar şi duminica. Deci, nici timpul liber nu prea a existat. Sincer, nu regret nimic. Probabil că sunt una dintre puţinele persoane care prin ceea ce au făcut, au reuşit să obţină absolut tot ce era posibil.
Cea mai mare bucurie este obţinerea celei mai valoroase medalii pe care o are Romănia la ora actuală, titlul olimpic de la Sydney. Am trăit şi multe dezamăgiri, mai ales atunci cănd ştiam că am făcut un exerciţiu foar
