Dea Domnul ca anchetele baronilor fotbalului să nu rămână în ofsaid. Să-şi crape pieptul, nu alta! Lovea Gigi cu pumnul în dreptul inimii, la tv, de ziceai că îşi pregăteşte un sepuku Dea Domnul ca anchetele baronilor fotbalului să nu rămână în ofsaid.
Să-şi crape pieptul, nu alta! Lovea Gigi cu pumnul în dreptul inimii, la tv, de ziceai că îşi pregăteşte un sepuku de inspiraţie neaoşă. Bum, bum, bum! "Ioooo… mă lupt cu ei! Cu ăştia de la DNA! Cum să-mi facă mie una ca asta? Auzi, să dau cu subsemnatul pentru corupţie!!!". Şi dă-i, şi luptă, şi dă-i…
Ca şi pe vremea lui Bodu, ştiţi, junele chelios de peste Fisc, reacţia becală transpiră iar a disperare. Transpiraţia face bine la sănătatea democraţiei pentru că elimină toxinele subterane şi ajută la scoaterea bolii la suprafaţă. Partea bună a ofensivei anticorupţie de pe terenul de joc este că, măcar în ceasul al 12-lea, baronii fotbalului transpiră.
De la Revoluţie încoace, nimeni n-a intrat cu picioarele în lumea din spatele mingei. Pe fondul dormitării generale, afacerile negre au curs nestăvilite ca şi pe vremea lui Ceaşcă, iar ecranele televizoarelor ne-au fost invadate de figuri care mai de care mai dubioase şi mai pitoreşti. Buboiul s-a umflat atât de mult, încât nu se ştie dacă va putea fi spart vreodată de-a binelea. Dar e bine că a început, în sfârşit, cineva să-i ia măcar la şuturi.
Desantul DNA face dreptate cel puţin dintr-un punct de vedere: că procurorii se ocupă exclusiv de un singur tip de corupţie: cea din liga politică. Până acum, toate tunurile anticorupţie au tras cu precădere spre aleşi, ca şi când ei ar fi singurul focar de mizerie din societate. Or, hai să fim serioşi. În primul rând, că tot tam-tamul anticorupţie din mediul politic priveşte în general lumea de dinainte de 2004.
În plus, intrarea în divizia UE are şi un rol profilactic pentru viruşii corupţie
