Unul dintre cele mai bine păstrate secrete ale arhivelor comuniste este cel legat de moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Mai precis, despre presupusa asasinare a acestuia prin iradiere. O posibilă

Unul dintre cele mai bine păstrate secrete ale arhivelor comuniste este cel legat de moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Mai precis, despre presupusa asasinare a acestuia prin iradiere. O posibilă "crimă comunistă cu circuit închis", la cel mai înalt nivel.

O crimă care ar fi putut face parte dintr-o serie neagră a epurărilor externe comandate de la Moscova. Deşi au curs tone de cerneală despre acest subiect, nici până în prezent nu s-a stabilit dacă a fost sau nu a fost Dej pe lista neagră a KGB.

"Faptul că Gheorghiu-Dej a fost iradiat la Moscova, în iunie 1963, a fost confirmat şi de un fost ofiţer de securitate care a ţinut să-şi păstreze anonimatul. Argumentul este stupefiant, şi anume că trei din cei patru ofiţeri care-i asigurau garda personală lui Dej au murit tot de cancer", spune istoricul serviciilor secrete, Cristian Troncotă, în cartea "Duplicitarii - O istorie a serviciilor de informaţii şi Securitate ale regimului comunist din România". Şi totuşi, oficial, Dej a murit în patul lui. De moarte bună. Adică din cauze naturale. Ca şi Stalin, ca şi Lenin, marii lui înaintaşi.

E drept, şi Dej, şi Stalin, şi Lenin au fost înconjuraţi de cei mai buni medici. Ca şi cum s-ar fi aflat într-un pat de spital, sub cel mai profesionist control medical cu putinţă. Toţi trei au avut parte de funeralii naţionale şi de înmormântări faraonice. Trebuie menţionat, că, precum predecesorii săi întru moarte, Dej a sucombat în plină glorie. N-a fost închis, anchetat, torturat sau condamnat, înainte să-şi dea obştescul sfârşit. Aşa cum li s-a întâmplat lui Foriş, Kofler, Pătrăşcanu, Pauker, Luca şi atâtor altora. Aparent, în anul morţii, Dej era pe val. Pe dede