Şocantă declaraţia făcută la televiziuni, joi, de preşedintele Băsescu: „tot ce-am spus aici, în faţa telespectatorilor, i-am spus şi lui Geoană între patru ochi-sau câţi vor fi fost - la întâlnirea-surpriză de la Cotroceni”.
Ce poate să însemne un astfel de lucru, decât o deplină încredere în omul cu care a stat faţă în faţă omul pe care nu de mult l-a prevenit că nici în ruptul capului nu-l va numi ca premier, dacă Doamne – fereşte, Guvernul premierului Tăriceanu va cădea de pe urma moţiunii.
Ce schimbare s-a petrecut în mintea şi în sufletul domnului preşedinte după această întâlnire istorică? Ce anume îl poate face pe preşedintele „Dreptei” să-l compătimească pe liderul „Stângii” în urma faptului că doi „băieţi răi”, pe nume Iliescu şi Hrebenciuc, nu l-au lăsat să fie preşedinte. De partid. Preşedintele de ţară evită, însă, să ne spună ce a fost, în acest răstimp, Mircea Geoană, partenerul său de discuţii private.
Cu toată înţelegerea şi compasiunea pe care o manifestă, Băsescu nu este însă dispus să facă concesii: Geoană tot nu va fi premier. Rolul său rămâne acela de a-l da jos pe Tăriceanu şi de a ţine scaunul cald pentru Blaga. Pentru că Traian Băsescu vrea ca în România să fie lucrurile clare: puterea să fie putere, iar opoziţia-opoziţie! Nu ca până acum. Şi mai vrea preşedintele ceva: să fie dreapta-dreaptă, adică să coaguleze, în aceeaşi oală executivă, şi PNL-ul (fără Tăriceanu), şi PD (cu toţi ai lui), dar şi PLD-ul lui Stolojan, cu care PD-ul său parcă ar avea ceva de împărţit. Sau ceva ce nu ar vrea să împartă. De unde şi durerea prezidenţială, că cei doi „fii” politici ai săi se cam poartă precum Cain şi Abel. Cert este că miercuri, când se va vota, Băsescu va fi departe, la Bruxelles, în tete - a - tete cu regele ai cărui supuşi sunt pe cale să se încaiere mai ceva decât supuşii săi. De acolo va afla dacă jocurile - care cică-l las