Are 1,90 inălţime şi doar 32 de kilograme. De mai bine de 2 ani respiră cu doar 11% din capacitatea plămănilor săi. Mihaela-Claudia se chinuieşte cu boala de pe vremea cănd era in clasa a IX-a. Adolescenţa şi-a petrecut-o in spital, printre doctori care se uitau neputincioşi la ea. Ti-nereţea şi-o poate trăi doar dacă va reuşi să meargă la Viena pentru a i se face una dintre cele mai grele intervenţii: transplant de plămăni.
Intr-o zi a simţit că nu mai poate respira. Un nod parcă i se infipsese in găt şi o durere ascuţită i-a amorţit spatele. A stat o clipă sprijinită de gardul liceului un-de invăţa, rugăndu-se să-i treacă. De fiecare dată insă, cănd respira, parcă un cuţit ii străpungea plămă-nii. De-atunci au trecut 6 ani. Ani de chin şi de umblat prin spitale, fără ca cineva să-i poată pune corect diag-nosticul: fibroză pulmonară idiopatică, incapacitate respiratorie - insuficienţă respiratorie cronică manifestată, disfuncţie ventilatorie restrictivă severă. Şi mai ales fără ca vreun doctor sau medicament să-i poată alina durerea. "Nu se mai putea ridica. Se invineţise in jurul gătului. I-am făcut de urgenţă o radiografie la Institutul Marius Nasta. Atunci s-a constatat că un plămăn se spărsese. «Dacă mai intărziaţi 20 de minute, fata murea»". Astea au fost vorbele medicului. A fost un şoc pentru toată lumea, mai ales că in trecut, nimic nu ar fi prevestit ce tocmai se intămplase. Iar dintr-o dată, starea ei se inrăutăţea văzănd cu ochii, povesteşte mama fetei, Adriana Antoaneta. Vocea ii tremură. Ştie că soarta fiicei sale, Mihaela-Claudia, de doar 22 de ani, este in măinile oamenilor, a celor necunoscuţi care se milostivesc să plece urechea la povestea tristă a fetei şi să ajute.
SENTINŢA DOCTORULUI. Fetei i-ar fi plăcut să meargă la facultate. Management. Ba şi cosmetica, ori coafura şi tot ce ţine de arta infrumuseţării i
