Chestionat ce părere are despre australienii din lotul Ştiinţei, interimarul Daniel Mogoşanu a spus fără să stea pe gânduri: „E o întrebare dificilă, la care nu pot să răspund“. Desigur, Mogoşanu, omul rămas în bătaia puştii după îndepărtarea lui Ovidiu Stîngă, a evitat să răspundă nu pentru că nu s-ar pricepe la fotbal sau pentru că nu şi-a făcut încă o părere despre „canguri“.
„Moghi“ ştie că toţi cei care i-au arătat cu degetul, şi nu cu ăla mijlociu, pe oamenii lui Stălinescu au avut de suferit. Stîngă a plecat după ce Baird i-a spus ceva cu „fuck“, iar Mititelu i-a dat dreptate autralianului. Cristescu şi Costeşin au demisionat după ce au văzut haosul creat de autralieni la echipă şi modul în care Stălinescu, ajutat de stelistul Roşca, reuşeşte să-l ducă de lanţ pe Mititelu. Toate astea, într-un moment în care echipa avea nevoie de o minte limpede, de un conducător adevărat, care să reuşească să o aducă pe linia de plutire, nu să plângă pe colţul mesei şi să caute duşmani văzuţi şi nevăzuţi peste tot în jurul său.
Mereu superior, mereu zeflemitor cu cei care au încercat să-l tragă de mânecă şi să-i arate unde greşeşte, Mititelu a crezut că le ştie pe toate şi că poate conduce de unul singur. Când a rămas în pană de ideei a cerut sprijinul unora care iubesc aceasta echipă doar de când sunt plătiţi. Apropo, câte echipe au mai salvat Stălinescu şi Roşca din astfel de situaţii? Nici una. Amândoi fac practică la Craiova, avându-l profesor pe Adrian Mititelu. Omul care s-a ridicat dintre suporteri şi care a ajuns cel mai mare duşman al suporterilor. Şi, culmea, pentru acest lucru a mai scos şi o grămadă de bani din buzunar.
Uşor de influenţat, Mititelu a fost mereu prost sfătuit de cei care l-au înconjurat, de cei care nu au ştiut decât să-l asmută printre gard spre cei care au încercat să spună adevărul. S-au temut că, deschizând ochii şi acceptând dia