Capodopera lui Cristian Mungiu răscoleşte publicul din sălile cinematografelor romăneşti. Amintiri dureroase, sentimente de culpabilitate şi mustrări de conştiinţă pentru păcatul de-a fi ucis nenăscuţii copii nedoriţi inceţoşează ochii spectatorilor care-au trăit vremea decretului antiavort (1966-1989). Â
Milioane de luni, de săptămăni şi de zileâ¦Â Capodopera lui Cristian Mungiu răscoleşte publicul din sălile cinematografelor romăneşti. Amintiri dureroase, sentimente de culpabilitate şi mustrări de conştiinţă pentru păcatul de-a fi ucis nenăscuţii copii nedoriţi inceţoşează ochii spectatorilor care-au trăit vremea decretului antiavort (1966-1989).
Am ieşit de la filmul lui Cristian Mungiu răvăşită. Mi se blocase mintea in terifiantul stop-cadru al avortonului expulzat in baie. "4 luni, 3 săptămăni şi două zile" nu poate fi un "film frumos" pentru femeile şi bărbaţii care-au trăit in Romănia, ca adulţi cu fertilitate normală, sub incidenţa decretului antiavort.
VIRTUŢILE CAPODOPEREI. Deşi nici o replică a filmului nu face trimiteri la politică, regizorul-scenarist Cristian Mungiu dezvăluie miezul unui fapt politic care particularizează comunismul romănesc - Decretul 770/ 1966. Decizie din cauza căreia, in cei 23 de ani căt a funcţionat, au decedat peste 10.000 de femei, au suferit fizic şi psihic celelalte care l-au incălcat, s-au distrus iubiri şi căsnicii şi s-au pronunţat sute de condamnări la inchisoare, au rămas copii orfani şi neşterse re-grete. Fără aluzii la contextul propagandistic al decretului ori imprumuturi din registrul justiţiar al abordării crimelor comunismului, naraţiunea operei cinematografice "se reduce" la catastrofa unei intămplări cu final fericit, dintre nenumăratele de acelaşi fel din "epoca Ceauşescu". Şi totuşi, in Franţa, pelicula romănească, recompensată cu Palme dâOr la Can
