Dacă vreun raportor european, însărcinat să scrie un referat despre justiţia română, ar cita capitole întregi din "Procesul" de Franz Kafka, toată lumea ar lăuda fidelitatea descrierii, în Dacă vreun raportor european, însărcinat să scrie un referat despre justiţia română, ar cita capitole întregi din "Procesul" de Franz Kafka, toată lumea ar lăuda fidelitatea descrierii, în afară de judecătorii şi de procurorii noştri. Aceştia ar sări opăriţi, aidoma oricăror personaje care se regăsesc în astfel de scrieri dure. Român fiind, n-ai cum să citeşti romanul angoasatului Kafka, fără să faci imediat asocierea cu absurditatea tribunalelor noastre.
O singură mare diferenţă se remarcă: dacă justiţia descrisă de Kafka mână spre ocnă oameni nevinovaţi, justiţia noastră e preocupată să-i scape de condamnare pe cei vinovaţi.
Am scos din chimir 19 RON ca să cumpăr un exemplar din "Procesul", răsărit la "RAO", în iunie 2007. Remarcabilă traducerea lui Gellu Naum, ca şi tiparul, executat la o firmă din oraşul Debrecen, situat undeva prin vecini. Cartea are un cumul de 250 de pagini.
Tocmai în ziua când prinde în buchetul vieţii al treizecilea trandafir, funcţionarul de bancă Josef K. e vizitat de doi gealaţi de-ai justiţiei, care-l anunţă că e inculpat într-un proces. Ce-aţi spus? Uluiala lui nu cunoaşte limită: "K. trăia doar într-un stat constituţional. Pretutindeni domnea pacea. Toate legile erau respectate." Ca orice cetăţean onest îşi cere drepturile: "De cine sunt acuzat? Cine conduce procesul?" Vizitatorii îi râd în nas. Poftim, ce acuzat problemă, zici că-i crescut la pension! După ce că e arestat, mai vrea să afle şi pentru ce. Lasă că te educăm noi, fluturaş! Drept prime represalii, emisarii justiţiei îi înghit cu poftă micul dejun şi-i ochesc rufăria de corp, care s-ar mula perfect pe constituţia lor, că tot veni vorba aici de constituţie. @N_
