Doar situatia homosexualilor din Iran a umbrit succesul lui Ahmadinejad la dezbaterea de la Columbia University. Abia cand a fost pusa in discutie tema executiei publice a homosexualilor in Iran au aparut si proteste ferme la adresa liderului de la Teheran. Ahmadinejad a raspuns natang stupid ca "in Iran nu avem homosexuali ca la voi", atragandu-si pentru prima si singura data dezaprobarea ferma a elitei liberale prezente la celebra universitate americana.
Altfel, lucrurile au mers bine pentru liderul iranian. Desigur, Ahmadinejad a trebuit sa indure ipocritul portret de "dictator meschin si crud" facut tocmai de cel care ii daduse platforma sa-si expuna ideile. Ahmadinejad i-a replicat insa imediat ca in Iran studentii si profesorii si-ar putea forma singuri opiniile, fara a le fi inoculate prejudecati ca in SUA. Crema liberala a izbucnit in aplauze, emotionata pana la lacrimi de o asemenea nemaiintalnita manifestare a libertatii de exprimare in Iran si pe teritoriul Statelor Unite.
Spre deliciul audientei, Ahmadinejad a denuntat apoi guvernul Statelor Unite, a pus sub semnul intrebarii versiunea oficiala privind autorii atentatelor de la 11 septembrie si a evitat sa raspunda daca vrea sa mai stearga Israelul de pe harta. Incercand sa justifice ulterior stanjenitorul entuziasm al audientei, mai multi studenti americani au acuzat o echipa de zgomot iraniana.
Dar Ahmadinejad nu e un tip ale carui idei ar putea fi dezbatute. Nu e nici macar personaj izolat, incremenit intr-un proiect, care se limiteaza la cateva idei fixe precum stergerea Israelului de pe suprafata pamantului sau credinta privind aparitia iminenta a imamului ascuns, Mahdi, diparut in secolul X si asteptat sa instaureze legea islamica universala. Ahmadinejad nu dezbate aceste obiective si credinte, ci urmareste activ implinirea lor. Nu accepta amendamente. Ridica mosche
