Statul roman este condus si functioneaza, prin mecanismele sale principale, ca o organizatie de tip ocult. Cooptarea unui individ intr-o asemenea structura este cu atit mai probabila cu cit respectivul a comis cel putin o infractiune cunoscuta doar de catre sistem si pentru care poate fi santajat oricind.
Predispozitia spre compromis si/sau o natura dornica de parvenire sint, de asemenea, criterii primordiale pentru intrarea intre alesi. Iar apoi, promovarea si eventualele recompense depind prioritar de pastrarea secretului penal, de tacerile sub presiune, de negarea, drapata in pinze albe, a adevarului.
Scriem in acest numar din Cotidianul despre o „afacere“ a statului - cum a denumit-o unul dintre „antreprenorii“ ei, Miron Mitrea - care poate servi oricind drept proba pentru cele afirmate mai sus.
Intre 2002 si 2005, Agentia Nationala de Locuinte a construit, in capitala tarii, un cartier cu 90 de vile despre care, daca excludem o notita de citeva rinduri aparuta intr-un cotidian de business, nu s-a stiut nimic pina astazi. Statul roman a ridicat in secret, in cadrul unui program national, un complex rezidential de lux, sfidind relaxat obligatia de a informa opinia publica.
Astfel, in cea mai scumpa zona a Romaniei, nordul Bucurestiului, a aparut habitatul definitoriu al sistemului ocult postdecembrist: teren si utilitati gratuite, TVA decontata de stat, garduri de jur-imprejur si paznici la poarta. Si, bineinteles, lacul care iti scinteie eminescian cind iesi pe terasa, ca un proprietar impacat cu rodul zilei.
Mai conteaza cine sint beneficiarii? Va mai mira ca in acest cartier secret locuiesc o biata mama de ministru, un balerin bugetar, fiu de consilier prezidential, o fidela garda de corp care „astepta de opt ani“ sau un director de televiziune care „indeplinea conditiile financiare“? Nu e minunat ca d
