De vreo căteva zile e mare zarvă pe piaţa zvonurilor. Cineva a aruncat o vorbă - că BNR ar fi provocat căderea leului cu găndul ascuns de a ajuta Ministerul Finanţelor Publice să străngă mai mulţi bani din accize - şi n-a trecut mult pănă cănd avalanşa s-a dezlănţuit. Dezbaterile s-au aprins. Zvonul a fost intors pe o faţă şi pe alta, ajungănd să fie luat in serios.
De vreo căteva zile e mare zarvă pe piaţa zvonurilor. Cineva a aruncat o vorbă - că BNR ar fi provocat căderea leului cu găndul ascuns de a ajuta Ministerul Finanţelor Publice să străngă mai mulţi bani din accize - şi n-a trecut mult pănă cănd avalanşa s-a dezlănţuit. Dezbaterile s-au aprins. Zvonul a fost intors pe o faţă şi pe alta, ajungănd să fie luat in serios.
Nu e nici o noutate. De la inceputul lunii septembrie, zi de zi, corecţia suferită de leu a fost comentată insistent. Şi nu intotdeauna in baza unui raport cauză-efect care să corespundă adevărului. S-a vorbit despre o depreciere drastică, deşi in realitatea moneda noastră s-a apropiat de nivelul de la inceputul anului. După o apreciere mult prea accentuată. Şi inconfortabilă.
Dezbaterile s-au incins şi intre noiembrie 2004 - august 2007, cănd aprecierea monedei naţionale, faţă de euro, a stărnit nenumărate comentarii, dispute, supărări. Cei mai supăraţi fiind exportatorii. Ei voiau ca leul să cadă cănd el urca. Exportatorii s-au infuriat pe Banca Naţională. Un timp. Apoi au revenit la sentimente bune şi au lăudat politica monetară. Pe urmă iar s-au supărat, cănd aprecierea a sărit calul.
Să fie limpede: cursul se formează pe piaţă. Banca Naţională, in intervenţiile sale, tot mai rare de altfel, nu atacă direct cursul de schimb. Deşi mulţi dealeri, care operează pe piaţa valutară, au afirmat că BNR are ca ţintă un anumit curs. Banca Naţională ocheşte direct o singură ţintă: rata inflaţie
