Cineastul pregăteşte scenariul primei comedii despre relaţiile românilor cu Securitatea.
După cinci documentare, regizorul Thomas Ciulei porneşte pe urmele tată- lui său, Liviu Ciulei, cu primul lungmetraj de ficţiune: o comedie despre relaţiile cu Securitatea, înainte de ’89.
Scenariul este scris împreună cu Akos Gerstner, din Ungaria. Cineastul în vârstă de 42 de ani a încheiat recent montajul documentarului „Podul de flori“, despre familiile de emigranţi din Republica Moldova. Cu el plănuieşte să ajungă la Berlinală şi, „cu puţin noroc“, în cinematografele româneşti. Titlul, unul provizoriu, „ca un fel de poantă“, fusese ales pentru concursul Centrului Naţional al Cinematografiei (CNC) din 2005, când a câştigat o finanţare de 450.000 de lei.
Produs de Studioul de Creaţie Cinematografică al Ministerului Culturii şi Cultelor, Europolis Film şi Ciulei Films - ambele ale regizorului - „Podul de flori“ are un buget de 250.000 de euro.
EVZ: De ce o poveste despre imigranţi din Republica Moldova? În România există mii de asemenea poveşti…
Thomas Ciulei:Situaţia oamenilor din Republica Moldova care merg la muncă în străinătate e puţin diferită de cea a românilor. Cei care pleacă în Occident se angajează la negru şi ajung acolo prin intermediul unor traficanţi, care cer până la 3.000 de euro pentru astfel de servicii.
De exemplu, soţia lui Costică Arhir - personajul din documentar - a plecat în Italia ascunsă într-un vagon, între tavan şi acoperiş. Odată ajunşi acolo, ei îşi caută de lucru pentru a returna această datorie, un proces care poate dura şi doi ani. Abia după aceea, pot să economisească bani. Din acest motiv, cei plecaţi nu-şi pot vedea copiii foarte mult timp.
Pare situaţia românilor emigranţ i, de la mijlocul anilor ’90…
E adevărat. Trebuie reţinut însă că 50% din popu
