Nu mai stie pentru a cata oara este la puscarie. A contabilizat doar ca, in ultimii 17 ani, doar doi si i-a petrecut in libertate. Asa ca statutul de infractor cu state vechi si-l asuma cu nonsalanta. Specialitatile lui au fost talhariile. Ultima data a fost condamnat la patru ani inchisoare, din care mai are vreo doi. Navetist intre arest si libertate
"Eu acum am ajuns la puscarie pentru ca am vrut". Acestea sunt primele cuvinte pe care lugojeanul Markus Sandor ni le-a spus, zambind superior. Apoi, se pune pe povestit. Are multe de spus. La o "experienta" de 17 ani petrecuti in zeghe, nu i-ar ajunge nici o editie de ziar, cap-coada...
Povestea lui penala pare destul de intortocheata, iar discutia cu Sandor nu clarifica deloc lucrurile. Alunecarea lui ireversibila pe panta infractionala, deducem, ar fi inceput in 1992, cand avea 32 de ani. Era in puscarie si a ramas fara locuinta primita de la Primaria din Lugoj. Asta in ciuda faptului, sustine Markus, ca era cu chiria platita la zi. "Atunci m-am despartit de nevasta. Eu, la inchisoare. Casa a ramas libera. A dat-o la un alt tigan din colonie, de acolo de la noi". Iesit din inchisoare, Sandor a fost nevoit sa-si gaseasca un alt loc unde sa stea. "M-am dus si am stat in colonie. Acolo in colibe. Au fost vremuri in care a trebuit sa stau si pe strazi. Gaseam de lucru cu ziua, iar cand nu aveam din ce sa traiesc, trebuia sa fac ceva". Si, deducem rapid, ce facea, intuind ca in acest fel Sandor incerca sa-si motiveze faptele. Ne da de inteles ca, daca inainte de a ramane fara casa, mai exista o speranta a reabilitarii sale, dupa aceea, nu a mai crezut in aceasta sansa.
Cat priveste numarul condamnarilor, nici nu le mai stie cu precizie numarul. "In ultimii ani am tot fost. Din 1990 am stat afara numai vreo doi ani. Mi-am pierdut familia, nu mai am pe nimeni. Puscaria-i casa mea". Un lucru e cert, din
