Manualul bunului roman Cit de diferiti sintem noi fata de tigani? Tare mi-e teama ca, spre deosebire de evrei, pe care nu-i puteam integra, ii detestam pe tigani pentru ca ne seamana si le semanam. Articolul meu de saptamina trecuta Posteritatea unui patriot de berarie a provocat unele reactii la care nu ma asteptam. Trec peste rastalmacirile inevitabile si lecturile grabite. In epoca internetului, acestea aproape ca au devenit normale. Desi eu cred ca acestea nu au nici o legatura cu Internetul, cel mult ca astfel avem imaginea neglijentei sau opacitatii cu care citim unii dintre noi, daca nu chiar un soi de "mauvaise conscience" receptoare, care se acompaniaza ideal cu atmosfera de non-responsabilitate data de anonimatul oferit de net. Ceea ce m-a surprins a fost ceea ce as numi procesul de reconversie a articolului din partea unor cititori. Astfel, desi subiectul acestuia era Nicolae Ionescu, politician si profesor al Universitatii din Iasi, din a doua jumatate a secolului XIX, cititorii s-au referit la Corneliu Zelea Codreanu, fostul lider legionar, amintit cu totul periferic in articolul meu. Din asasin, la mine, Codreanu a devenit in aceste lecturi un mare roman, a carui unica greseala a fost ca i-ar fi iubit prea mult pe evrei si tigani. Reamintesc ca in articolul meu ma referisem la Codreanu doar pentru a arata de ce nu cred in continuitatea absoluta a antisemitismului romanesc de la N. Ionescu la C.Z. Codreanu. Nu este vorba ca N. Ionescu, desi un demagog si un politician mediocru, implicat in multe scandaluri, in epoca sa, n-a pus niciodata mina pe revolver si nici n-a pus in discutie sistemul democratic. El a activat intr-o perioada istorica de fondare a constiintei identitatii nationale ca si a statului national centralizat, ambele bazate pe ideea de omogenitate etnica si pe primatul colectivului (al statului-natiune, in speta) asupra individului. Proiect