Pe unde arunci căldura „pe geam”? Iată o întrebare care-i frământă pe braşoveni doar când factura la întreţinere îi arde la buzunare. Până nu demult in-existente pentru omul de rând, măsurătorile termografice ale clădirilor s-au făcut cunoscute începând cu intrarea în Uniunea Europeană. În vest ele nu sunt doar cunoscute, ci aplicate la scară largă.

Fotografia în infraroşu

Cea mai comună tehnologie de investigare şi detectare a pierderilor de căldură este fotografia în infraroşu (IR). Tehnologia IR poate măsura, fără contact, temperatura pereţilor, ferestrelor – în general al elementelor ce compun „anvelopa unei construcţii” - , şi oferă un rezultat exact asupra pierderii de energie. Fotografia în infraroşu poate prezice chiar şi formarea de igrasie înainte de apariţia acesteia.

Neregularităţile în proprietăţile termice ale elementelor componente ale anvelopei exterioare - observabile în termeni de scurgeri de căldură sau neuniformităţi (anomalii) termice - se traduc prin variaţii ale temperaturii la suprafaţa structurii investigate. Repartiţia temperaturilor pe o suprafaţă observată poate fi deci utilizată pentru localizarea/detectarea defectelor ascunse de izolare, a zonelor cu umiditate în exces şi/sau infiltraţiilor de aer prin neetanşeităţile unor componente ale anvelopei (rosturi ale ferestrelor şi uşilor, îmbinări ale elementelor de construcţie insuficient tratate, etc). Temperaturile măsurate constituie informaţii iniţiale pentru calculele energetice efectuate pentru aprecierea randamentului energetic al clădirilor.

Cum funcţionează

tehnica termoviziunii?

Principiile fizice pe care se bazează această metodă sunt următoarele: orice obiect din natură emite o radiaţie termică, ce constă din radiaţia emisă la tranziţii între nivele cuantice vibraţionale şi rotaţionale, şi din radiaţie reflectată provenită de l