Eu sunt Bibi. M-am nascut in curtea unui spital, intr-o conducta parasita. Acolo era casa mea si a fratilor mei. Mama, alba si latoasa, ne ingrijea cu multa dragoste, iar laptele ei era gustos si bun.

Uneori, venea trista, fiindca abia gasea cate o bucata de paine. Dar noi nu intelegeam greutatile cainilor fara stapan. Eram liberi si ne jucam fara griji. Intr-o zi, mama a venit abatuta si nu s-a dezlipit de langa noi. Spre seara, ne-am furisat pe sub ziduri, in alta parte: intr-o groapa, ascunsa de tufe dese. In drumul nostru, am intalnit o catea moarta cu sase pui ce plangeau si jeleau, incercand sa suga, tragand de sfarcurile rigide. Mama tremura din tot corpul. Am inteles ca se pusese otrava. Noi am scapat.

Zilele au trecut cu bucurii si tristeti. A disparut fratele meu si cele doua surori. Intr-o zi, nu s-a mai intors nici mama. Am ramas singura si inspaimantata, gemeam si plangeam de foame. Dupa un timp, am iesit din ascunzatoare cu pasi timizi, tremurand din tot corpul. Deodata, a aparut o femeie care m-a zarit. Am fugit impleticindu-ma, ascunzandu-ma sub tufele cele mai tepoase. S-a chinuit mult pana m-a prins. M-a luat in brate, m-a strans la piept si doua inimi s-au auzit batand. Cu glas bland, imi spunea ceva ce nu intelegeam, dar care ma linistea.

Mana femeii ma mangaia repede si m-am trezit pusa intr-o sacosa. Am ajuns la o casa cu curte. Acolo era o catea batrana, de rasa, care nu m-a primit cu prea multa bucurie, dar noua mea mama mi-a dat lapte cald, m-a pus intr-o ladita si m-a botezat Bibi. Am crescut si acum sunt o persoana bine educata. Hobby-ul meu? Sa ma culc la picioarele stapanei mele, sperand ca mama ma vede de sus, din raiul cainilor vagabonzi.

CEGA ZOICA-DRAGA - Targoviste

Au nevoie de ajutor

Ofer o pereche de broscute testoase. Sunati la d-na INA (Tel. 021/223.14.22)

P