"Faptul de-a fi scris o fraza, o singura fraza, in care deplangeam preluarea de catre doamna Doina Cornea a stereotipiilor echipei de laudatori ai actualului guvern mi-a atras o multime de corectii usturatoare".
Mi-am luat, in articolul cu pricina, toate precautiile de rigoare (si nu le-am luat conjunctural, ci pentru ca realmente cred in ele) - dar degeaba. Repet: cred ca doamna Doina Cornea este una dintre putinele personalitati luminoase ale anilor ‘80, cred in curajul ei, cred in multe din pozitiile asumate dupa 1990.
Observ insa ca despre anumite personaje nu poti vorbi in Romania alb-negrului decat avand intr-o mana bolul cu apa sfintita, iar in cealalta cadelnita cu tamaie. Ca unul care am spus de-a lungul vremii suficiente lucruri aspre despre Traian Basescu (si le-am spus chiar in ultimele luni) am gasit de cuviinta ca pot emite anumite rezerve si fata de luarile de pozitie recente ale doamnei Cornea.
Frustrati, responsabilii corectitudinii politice au tabarat pe mine cu pumnii si picioarele.
Problema esentiala a devenit, sub pana lor, nu ce spune si ce nu spune Doina Cornea. Accentul cade pe ceea ce spun ei despre declaratiile Doinei Cornea. In felul acesta, fostei disidente i s-a luat dreptul la eroare - forma suprema a democratiei, in opinia mea.
In talmes-balmesul mediatic de la noi se aud la tot pasul grozavii, asa incat, psihologic, pot intelege spaima doamnei Cornea de a nu ne trezi peste noapte cu o dictatura personala.
Evocand o astfel de posibilitate trebuie sa fim insa realisti: chiar mai e plauzibil asa ceva in Romania anului 2007? Prin ce mecanisme s-ar putea metamorfoza Traian Basescu intr-un nou Ceausescu - asa cum se teme doamna Cornea? In cadrul legislativ actual, Traian Basescu s-ar inscauna dictator doar printr-o lovitura de stat.
Cum s-ar produce ea? Cine l-
