Discursul pacifist al preşedintelui - accident sau un nou început? Sâmbătă seară, în Piaţa Universităţii, am revăzut secvenţe dintr-un film care rulează neîncetat de la Revoluţie Discursul pacifist al preşedintelui - accident sau un nou început?
Sâmbătă seară, în Piaţa Universităţii, am revăzut secvenţe dintr-un film care rulează neîncetat de la Revoluţie încoace. Cel al războiului intern româno-român. Al dezbinării naţionale. Al împărţirii societăţii în îngeri şi demoni.
Se schimbă doar actorii principali. A fost la început Iliescu, apoi Constantinescu, acum Băsescu. Primul şi-a jucat bine rolul de "Ceauşescu 2" fluturând pericolul restauraţiei burghezo-moşiereşti. Al doilea s-a plasat în postura luptătorului singuratic cu balaurul Securităţii şi presa aservită.
Cel din urmă se luptă cu mafia şi corupţii. Întotdeauna există un pericol care poate fi folosit pentru cucerirea maselor prin aplicarea principiului "împarte-i şi stăpâneşte". Necazul este că un astfel de stil politic se soldează mereu cu mari costuri. Mineriadele din vremea lui Iliescu ne-au ţinut pe loc ani buni. Cele din vremea lui Constantinescu, aşijderea.
Acum, pe vremea lui Traian Băsescu, mineriadele s-au mutat pe bloguri şi internet. Sincer, mă aşteptam ca sâmbătă Traian Băsescu să alimenteze conflictul dintre tabere. Mai ales că, de la începutul mandatului său, a reuşit ca nimeni altul să împartă lumea în buni şi răi. Politicieni buni şi răi, jurnalişti asemenea, magistraţi, afacerişti, români. Rezultatul: un preşedinte tot mai popular, o ţară tot mai zăpăcită. De trei ani, avem bilete în primul rând la scandal, în rest e jale.
Adio proiecte, soluţii discuţii despre calitatea şcolii, şpaga din spitale, mizeria socială, autostrăzi, birocraţie, investiţii, imaginea României în lume etc. etc. Şi totuşi, sâmbătă, Băsescu a fost altfel. Nu s-a luat la harţă cu senectu
