S-au pierdut, s-au rătăcit sau au intrat la apă câteva zeci de hectare de teren din jurul Craiovei? Nimeni nu poate să spună cu exactitate unde sunt şi cui îi vor reveni, pentru că nici acum, după 17 ani, prefectura nu are habar cât pământ a dat, cât mai are de dat şi cât ar mai trebui dat. Începând cu anul 2001, staţiunile de cercetare în agricultură au început să se reorganizeze prin tot felul de acte normative. Rezultatul reorganizării se poate vedea cu ochiul liber, în sensul că, din cinci staţiuni de cercetare câte are sau a avut judeţul Dolj, patru sunt de mult în faliment neoficial, adică nu mai pot să-şi reia ciclul de producţie şi nici să facă vreo cercetare. După ce afacerile imobiliare au devenit o modă, pământurile deţinute de staţiuni au început să fie pur şi simplu vânate. Staţiunea de cercetare şi dezvoltare pomicolă Cernele, Staţiunea legumicolă Işalniţa şi Staţiunea de la Şimnic sunt cele care au suportat şi suportă presiunile legilor fondului funciar şi ale afaceriştilor care, prin tot felul de tertipuri, desprind bucată cu bucată ce nu a fost încă furat cu acte în regulă. Presiunile de tot felul au ajuns până acolo încât astă-vară, când toate staţiunile au trecut în subordinea Academiei Agricole „Gheorghe Ionescu“ Siseşti, cea de la Cernele nu a fost cuprinsă pe această listă şi a rămas în afara ei într-o oarecare legătură cu ADS, care reprezintă statul ca proprietar.

Prefectura citeşte din doi în doi În anul 2002 a apărut Legea nr. 290, care stabilea graniţele Staţiunii de la Şimnic la 2.511 ha de teren, iar cele ale Staţiunii legumicole Işalniţa la 565 ha. Doi ani mai târziu a apărut Ordonanţa de Urgenţă nr. 64, urmată de Legea nr. 525/2004, prin care se luau 150 ha de la Şimnic şi 80,34 ha de la Işalniţa, pentru a fi date Comisiei de reconstituire a dreptului de proprietate. Pentru că revoluţionarii craioveni făceau din ce în ce mai m