Pe CD-uri, DVD-uri, telefoane şi MP3 Playere, muzica e omniprezentă.
Muzica e, tot mai des, ascultată în fugă, mesajul versurilor fiind înlocuit de ritmuri sacadate.
Oare ce s-a întâmplat cu magnetofoanele? Or mai fi existând seri, când îţi chemi prietenii să ascultaţi o bandă, să faci schimb de viniluri, să afli ce mai e nou? Muzica era un fel de sărbătoare, mi s-a povestit. Acum, cine mai are un pickup pe-acasă, fie e împătimit – un cunoscător; fie se încurcă de el; ori e mai boem.
Acum câţiva ani, dacă un puşti avea walk-man, avea grijă să îl ţină cât mai la vedere, ca să se mândrească cu el. Azi, casetele au ajuns o raritate. Mai vezi benzi de casetă atârnate prin copaci. În rest, CD-uri, DVD-uri, MP3 Playere.
Muzica nu mai e savurată, scotocită, ci ascultată în grabă. Destul de rar mai vezi pe cineva fără căştile de la MP3 Player sau mobil în urechi. E o modă. Vezi persoane care fredonează şi dau din cap, în legea lor, la metrou, în autobuz sau aiurea, pe stradă. Dacă te apropii, poţi să şi auzi ce ascultă: un ritm care se repetă şi se repetă, fără versuri; melodii în vogă care, o dată la o lună-două, se schimbă; melodii „general-valabile”. În fine, fiecare ascultă ce vrea.
Poţi ghici şi în funcţie de haine sau cât de (ne)tunşi sunt, ce muzică preferă tinerii. Tricouri şi blugi, lăsaţi în vine? Hip-hopper. Piele neagră, tricouri imprimate? Rocker. Creastă? Punkist. Şi tot aşa. Unde mai pui, că muzica vinde şi telefoane.
Nokia are o întreagă colecţie de telefoane - XPress Music. Memorie mai mare, baterie care rezistă la sute de melodii, butoane „Music Slider”. În tot acest amalgam, ce nevoie mai împlineşte muzica, în afara de a acoperi zgomotul străzii? (M.C.)
Pe CD-uri, DVD-uri, telefoane şi MP3 Playere, muzica e omniprezentă.
Muzica e, tot mai des, ascultată în fugă, mesajul versurilor fiind înlocuit de
