Toata campania asta cu pensiile private are si o parte buna, dincolo de toate reclamele foarte iritante care ne bombardeaza la film, meci sau la stiri. Ne-a facut sa gândim mai mult decât cu o zi înainte. Pâna de curând, majoritatea românilor, incluzând aici sibienii, erau ca un mare popor de rockeri sau studenti. Traiau momentul, iar ce se întâmpla a doua zi, cu mâncarea, cu salariul, cu slujba, dupa voia Domnului! Nu multi si-au facut planuri pe termen lung. Cine sa îsi faca? Cei carora pensia le ajunge o saptamâna? Cei care îsi dau salariul în doua zile ca sa îsi acopere datoriile? Cei care îsi vând o luna de munca pentru a-si plati chiria? Nu multa lume îndraznea sa priveasca peste 30, 40 sau 50 de ani. Ce sa îti mai bati capul cu pensii private? Ti-ajung gândurile pentru datoriile din luna curenta. Iar surplusul… ei bine, cei care au început sa prinda, în anii trecuti, un surplus de bani, au ales sa îsi astâmpere frustrarile acumulate în anii de saracie. Adica si-au luat plasme, frigidere, telefoane de sute de euro, au început sa manânce la restaurant, sa viziteze România.
Acum a venit însa momentul în care aproape fiecare, mai ales cei mai tineri, si-au pus problema pensiei si a banilor în vremuri de batrânete. Multi îsi doresc poate sa faca precum turistii de vârsta a treia, de prin tari straine, ce vin în Sibiu cu bani adunati din fonduri de pensionare. Acum, am înteles sa ne gândim si la ce o sa facem peste 50 de ani. Acum începem sa renuntam la viata de student pe care am dus-o cu totii în anii de dupa comunism. Multi au înteles nu neaparat ca pensiile acestea obligatorii sunt importante ci acelea optionale. Acelea care, pentru o contributie de 500.000 de lei vechi pe luna, îti poate aduce o pensie suplimentara de 20 si ceva de milioane. Ceva ce Statul nu poate.
Laurentiu PARNICA
Toata campania asta cu pensiile private are
